In timp ce ma plimbam aseara cu bicicleta prin parc, am simtit mireasma de flori de tei si mi-am adus aminte de noptile de iunie petrecute in Bucuresti, cand deschideam fereastra si simteam mireasma florilor de tei care imi imbata spiritul, intr-un farmec greu de asternut in cuvinte. Mirosul venea din parcul Regina Maria care era situat exact langa blocul meu, unde erau cativa tei inca de pe vremea copilariei mele.
In versuri, in iubire, dar mai ales in aroma euforica care la Mihai Eminescu a rezonat in cele mai frumoase clipe ale poeziei romanesti.
Ce ar fi daca am avea toti un tei, asa ca Mihai Eminescu la Iasi, care dainuieste de 250 de ani, unde sa ne adunam gandurile.
Tei de iunie sau de august, tei de campie sau de munte, tei din parcurile trezite la viata in fapt de seara...
Poetul Arthur Rimbaud nota : " Nuit de Juin, 17 ans, on se grise…"
Cristina Zugun (http://death-whisperer.blogspot.com/) scria in "Deja-Vu-uri cu miros de tei " :
In iunie au înflorit teii In iunie am găsit chihlimbarul din ochii tăi
In visele mele.
In suflet mi-au înflorit flori de tei
Pe buze mi-ai şoptit cuvinte dulci de vară
Pe care eu le înţeleg doar astă seară…
Pe cap m-ai incununat cu flori de tei,
In astă noapte te voi fi visat, din nou în ochii mei…
Teiul iti aduce aminte de trecut, iti mangaie nasul in prezent cu mireasma lui si iti vindeca sufletul…pentru totdeauna.
A+
Iti multumesc ca ai postat aceasta poezie!
RăspundețiȘtergereNu ai pentru ce!
RăspundețiȘtergere