Le repas de Noël traditionnel

Entrées

Racituri ou piftie (gelée de viande) - pieds, oreilles et tête de cochon en aspic, accompagnés d'une salade de betterave et de raifort râpés.

Des saucisses fraîches de porc - grillées ou frites, garnies de muraturi - cornichons; piments tomate et tomates vertes en saumure.

Produits de charcuterie traditionnelle : toba - intestins de porc farcis de gelée de viande, de foie et de couenne; caltabos - sorte de boudin; babic, ghiudem - sorte de saucisses, très sèches et épicées, préparées avec de la viande de chèvre, de mouton ou de bœuf.

Salade de boeuf - légumes cuits à la vapeur (ou bouillis): carottes, céleris, pommes de terre, petits pois, légumes en saumure (cornichons, piments tomate et tomates vertes), le tout émincé et mélangé avec des olives, de la viande de boeuf cuite et coupé en fines lamelles, et lié avec une mayonnaise.

Plats

Ciorba de perisoare - soupe de légumes un peu aigre au son fermenté, avec des boulettes de viande de porc.

Sarmale - le plat traditionnel le plus prisé des Roumains - feuilles de choucroutes farcies de viande de porc hachée, accompagnées de polenta.

Rôti de porc - assaisonné de légumes en saumure ou de salades composées.

Desserts

Le " Cozonac " est le dessert traditionnel de Noël. Cette brioche farcie de fruits secs exige une longue préparation qui commence tôt la veille de Noël. " Généralement les hommes sont dehors occupés à égorger le cochon, tandis que les femmes restent dans la cuisine pour préparer la brioche".

Et beaucoup de gâteaux …

Boissons traditionnelles

Tuica ou palinca - eau de vie, généralement de prunes, très forte

Des vins, surtout rouges, selon chaque région.

 

Bon Appétit !

Noël en Roumanie

En Roumanie une des coutumes spécifiques est de chanter des noëls – "colinde" . Le 25 Décembre, la magie de Noël envahit la Terre. Grands et petits attendent avec impatience la célébration de la naissance de Jésus Christ. Cette fête chrétienne est l’une des plus aimée en Roumanie car elle est riche en traditions et coutumes. Les sujets des noëls ont surtout un caractère religieux se mêlent aux idées de voeux, bonheur et bonne chance pour l'année qui va venir.

Les jours d’avant, les mères de maisons nettoient et décorent leurs foyers : chaque demeure doit être propre et ornée à l’honneur de la naissance du Christ.

La veille, les enfants vont de demeure en demeure en chantant des chansons spéciales. Les hôtes les accueillent, écoutent puis leur donnent des noix, des pommes ou des craquelins ronds. De nos jours, en ville, ces produits ont été remplacés par l’argent.

Le chant de noël fait des voeux de santé et de prospérité et demandent en échange le paiement des chanteurs :

“Nous en donnez–vous ou non ?
Car nous sommes venus
Une fois par an , et l’année prochaine
Quand nous serons de retour
Nous vous trouverons sains et saufs.”

Une tradition très aimée par les enfants reste “ Steaua”, “ L’étoile”,
l’étoile qui a guidé les bergers jusqu’à l’étable où se trouva Jésus. Les enfants font une étoile en papier ornée de guirlandes et de photos représentant la naissance de Jésus et ils vont de demeure en demeure en demandant la permission de chanter. Ils vont chanter en positionnant leur étoile devant une fenêtre.

À Noël, "on taille le porc" dans toutes les chaumières roumaines. Sacrifié le jour de l'Ignat (quelques jours avant Noël), le porc est minutieusement préparé: produits de charcuterie, jambon fumé, etc.

Noël en roumain se dit : CRACIUN et le père Noël : Mos Craciun.

“Locul” numit ACASA

M-am intors pentru 2 saptamani in tara, intr-un scurt concediu. Am gasit o tara parca prea “nebuna” si prea “zgomotoasa”.
Intalnirea cu familia a fost cea mai emotionanta, ne-am bucurat ca 2 copii la revederea lor. Pana la urma, exista “atractia” sufletului de “locul” pe care noi toti il numim acasa. Vremea a tinut cu noi, 23 de grade; am putut “rataci” prin imprejurimile muntoase ale Alba-Iuliei, unde aerul e puternic si pentru cateva ore, te intalnesti cu partea salbatica a naturii. Linistea e patrunzatoare, doar sunetul raului si al pasarilor te mai trezeste din “betia” linistii. Aici parca omul nu a contribuit cu nimic, ci doar natura a lucrat pentru frumusetea acestor mirifice peisaje. Noi, romanii, suntem inzestrati cu asa peisaje de basm, insa pacat ca nu le punem in valoare, sau poate asta este farmecul lor ca nu sunt puse in valoare...
Sa zicem ca prima saptamana petrecuta acasa  a fost o saptamana de relaxare, o intalnire cu natura, o saptamana de recreere spirituala.
Cele 8 ore petrecute in Intercity (cel mai rapid tren din Romania) pe ruta Alba-Bucuresti, m-a facut sa revin cu picioarele pe pamant. In sfarsit “simt” ca am ajuns in Romania. Conditiile sunt bune, europene, dar linia “bat-o focu” e de pe vremea lui “Ceasca”( ala care a mai facut ceva si care de 20 de ani inca mai functioneaza); in concluzie, “omu” a mai zbarcito el la capitolul industrie, dar in rest ce a facut e trainic. Dupa o  intarziere de vreo ora, iata-ne ajunsi in sfarsit la Bucuresti. Nici nu m-am dat bine jos din tren cu bagajele ca deja ma simteam agasata de taximetristii dornici sa castige si ei un ban de noapte. E drept, distanta pana acasa e relativ mica, dar totusi fara 15 lei nu puteai negocia. Omul tine la pret, ca doar Romania e singura tara din Europa unde taximetristii sunt un fel de directori ai traficului.
Cum ne indreptam spre casa, se inalta falnic vestitul pod Basarab “suspendat” la care inca se mai lucreaza pe “rupte”.
Halal infrastructura domnilor ! Mai bine va apucati sa mai faceti inca 10 km de autostrada, decat sa faceti sosea suspendata pe langa geamul omului. In fine, arta arhitecturala e asemanatoare cu podurile din Budapesta si se pare ca va fi si un restaurant suspendat in zona Basarab, ca in Bratislava. Ce sa mai, o sa curga “ lapte si miere”, vom mai avea inca un obiectiv important in Bucuresti de vazut in Noaptea Muzeelor, podul lui Oprescu.
Oboseala si-a spus cuvantul asa ca ne-am retras spre a ne odihni ochii si asa inrositi de felinarele din trenul groazei.
Prima zi in Bucuresti, o vreme superba, 20 de grade, o mica incursiune in lumea cumparaturilor pe la Carrefour (unde o sticla de Porto costa 36 de lei, halal), infometati de vederea preturilor, am poposit spre a ne bucura papilele gustative cu o ciorba romaneasca la restaurantul “La mama“, fiind si ora pranzului lume multa, semn ca romanului ii place mancarea gatita, nu fast-food-ul. Ceea ce ma bucura nespus, mai ales ca studiile europene arata ca Romania e pe al 2-lea loc in Europa in ceea ce priveste obezitatea infantila, asta si pentru ca inca exista parinti “tampiti” care le da sa manance copiilor pana nu mai pot.
Dupa ce am gustat din ciorba aia 100 % romaneasca si am lasat 34 de lei, am pornit spre a-mi clati si eu ochii “inlacrimati” parca de vederea preturilor europene. Clar, in Bucuresti nu am ce shopping sa fac. Asa ca raman cu un gust amar ca nici macar o bratara de la Meli Melo Paris nu am putut sa imi iau (cica 50 % reducere si o bratara costa 25 de lei redusa (Gizas)). Nu am inteles niciodata de ce se numeste Paris daca produsele sunt facute toate in China. Cred ca da bine la brand.
Am ajuns acasa parca dezamagiti de tot ce am vazut prin jur si cu gandul “negru” ca nu mai calc curand intr-un mall romanesc.
Seara a culminat cu o intalnire de gradul zero cu gasca de amigos, sau mai bine spus amigas si un amigos, ca doar unul a venit, celuilalt i s-a facut lene intre timp. Da’ bine monser vine  fiica ratacitoare pe meleaguri bucurestene si mata ce faci ? Ori de la preturile de pe Lipscani te-a luat cu lene?
Bucurestiul l-am gasit tot cu vesnica cosolidare a centrului vechi, unde daca nu ma tinea ursuletul, era sa imi rup picioarele pe acolo, parca schiam. In  Romania nu am asigurare, asa ca am evitat cu stoicism o groapa si mi-am spus “Tatal nostru” in gand.
Tare greu ne-a fost sa ne alegem o locatie sa stam la povesti, ca aici in Bucuresti si daca esti sau nu fumator, pana la urma tot fumezi pasiv...
Nu mai spun si ce preturi de cazi pe spate, clar acum putem spune ca suntem in UE (15 lei o ciocolata calda, o salata 25 de lei, o bere 10 lei, un pepsic la sticla 6 lei), in ritmul asta ce castigi intr-o luna in Romania dai pe o seara de iesit cu amicii.
Pentru urmatoarea zi am ales un restaurant unde chiar nu era fum. Greu de gasit si asta, dar a meritat. Preturi bune, mancare buna, oameni serviabili, ce-i drept nu mai era in centrul vechi unde acolo numai locul face “banii”.
In ultima seara le-am dus pe fete intr-un loc senzational... Casa Satya, pe care eu o numesc locul sufletului meu. Ceaiurile sunt senzationale si modul cum te servesc este senzational. Dar au si tot felul de bauturi non-alcoolice, pe care nu le gasesti oriunde. Aici gasesti numai produse bio, au si un mic restaurant unde poti manca numai bio, preturile sunt de bun simt, zic eu. Ambianta te indeamna la relaxare, servirea este prompta si locul unde esta amplasta ii da un aer boem.
Pacat ca nu am mai avut cateva zile sa mai stau, aveam atat de multe de facut, dar, asa e in viata, timpul e limitat...

Astept deja cu mult dor, revederea celor dragi...si a locului numit “acasa”.

Ziele Patrimoniului European (Musee d'Aquitaine- in imagini)

Prieuré de Cayac

Ieri a fost o vreme superba la Bordeaux, 32 de grade.

O vreme ideala pentru a face o calatorie in “trecutul francezilor”.
Am ales una din cele mai vechi starete catolice din regiunea Aquitaine, situata la 10 km de Bordeaux.
Stareta a fost construita in 2 etape : 1200-1230 si apoi 1310-1320,  face parte din patrimoniul istoric francez inca din anul 1937. Stilul architectural este gotic. Reprezinta una din opririle celebrei ‘Via Turonensis’, una din cele 4 faimoase drumuri franceze ale pelerinajului catolic catre Saint-Jacques-de-Compostelle.
O latura a acestei superbe starete, gazduieste o expozitie de pastel si ulei - Atelierul Nelhac.
Langa Prieure de Cayac se afla un  castel cu acelasi nume, dar si muzeul George de Sonneville  ce gazduieste o expozitie a pictorului francez cu acelasi nume.
In jur se afla un parc imens cu padure. Parcul este traversat de raul Borde (afluentul raului Garrone).
In parc mai gasim si o moara (Moulin de Cayac) ce pastreaza traditia celor 3 mori : Ornon, Montgaillard si Moulineau.

Prieuré de Cayac à Gradignan - France

Superba plimbarea, asa cum a fost si vremea de ieri.

Week-end la Bayonne

Cauti locuri in care sa afli mai multe despre cultura basca?

Iata un oras care trebuie neaparat vizitat, Bayonne supranumit si “Capitala culturala a Tarii Bascilor”, locul unde se imbina orasul medieval cu peisajul urban intr-o exceptionala armonie.Un oras mirific situat aproape de granita cu Spania, aici vorbindu-se o combinatie de occitana si basca. Ce este occitana? Ei bine am dat o cautare mai amanuntita si am descoperit ca este de fapt “ limba oc” care are la origine limba romanica, vorbita in deosebi in nordul Spaniei, in nord-vestul Italiei si in sudul Frantei (aici fiind o limba minoritara).

Sunt multe de vazut in acest oras, dar, pentru ca, cultura e la ea acasa sa nu uitam sa reamintim Muzeul Bonnat care trebuie neaparat punctat, mai ales pentru iubitorii de arta.Aici se gasesc  peste 3000 de opere (printre care se numara Rubens, El Greco, Ingres) biletul fiind de 5,50 euro; daca doresti insa sa vizitezi si Muzeul Basque si Muzeul de istorie Bayonne, pretul este de  9 euro pentru toate trei.

Ce mi s-a mai parut de asemenea interesant, este faptul ca in  Bayonne se face cel mai bun jambon din lume (degeaba se lauda spaniolii ca al lor este cel  mai bun).
Alte delicatese culinare cunoscute : branza de oaie, ciocolata (care se produce aici inca din secolul al 17 lea, Bayonne fiind numita si capitala ciocolatei) si sarea care da un gust deosebit jambonului de Bayonne (extrasa din bazinul Adour, astazi producandu-se peste 16 tipuri de sare).
Pentru ca aici se imbina culturile celor 2 tari Franta si respectiv Spania, ce puteau sa ia de la spanioli decat renumita corida (se tine in fiecare an in arena Bereau, numai in perioada iulie- septembrie).
Alte locuri de vizitat in Bayonne : Castelul Caradoc, Castelul Neuf, Turnul cu ceas, podul St-Spirit, Catedrala Sfanta Maria (face parte din patrimoniu UNESCO- stil gotic), Gradina botanica ce cuprinde peste 1000 de specii de flora japoneza incluzand si o padure de bambus in miniatura.
Daca doresti si o excursie la ocean iti recomand oraselul Anglet.Poti sa iei autobuzul C din Bayonne care te duce direct in fata primariei Anglet. Aici ai cateva plaje intinse pe 4 kilometri, cea mai cunoscuta fiind "Plage des Cavaliers", unde se organizeaza numeroase competitii de surfing, insa ca si la Lacanau, inotatul este extrem de periculos datorita curentilor foarte puternici.

Revenind la Bayonne daca ramai seara sa hoinaresti pe strazi, remarci o ambianta minunata pe strada  Cordeliers, unde orchestra Harmonie Bayonnaise, imbina muzica jazz si pop cu cea traditional basca, intr-un local unde bauturile ieftine si muzica de buna calitate e la ea acasa.
Inca un oras care merita vazut mai ales ca un week-end este mai mult decat suficient.

A+

Lacanau-Ocean

Ce poate fi mai minunat decat sa iti petreci vacanta intr-un loc cum este statiunea Lacanau-Ocean. Situata in Peninsula Medoc, cu o plaja intinsa pe 14 kilometri, unde pe langa bronzul de vara, poti sa practici si sporturi de apa. De mai bine de 20 ani Lacanau organizeaza in fiecare an Campionatul Mondial de Surfing si concursuri de ski nautic pe superbul lac cu acelasi nume.

Lacanau-Ocean este situata la 60 de kilometri de orasul Bordeaux, pe coasta Atlanticului si beneficiaza, ca si Riviera Franceza de la Marea Mediterana, de nu mai putin de 2300 de ore de soare pe an. Orasul are foarte multe case de vacanta, hoteluri, apartamente de inchiriat si camping-uri.

Daca nu esti un impatimit al sporturilor nautice, iti poti petrece vacanta invatand sa calaresti, sa participi la cateva cursuri de golf, sa faci o plimbare cu bicicleta in padure, sau sa te relaxezi la un centru spa, statiunea avand 2 hoteluri care au in incinta amenajate centre balneoclimaterice la preturi destul de piperate. Padurea de la Lacanau este cea mai lunga din Europa, unde beneficiezi de 100 de kilometrii de pista special amenajata pentru bicicleta. Poti inchiria o bicicleta de la 3 centre situate in oras, la un pret cuprins intre 8 euro (pentru jumatate de zi) si 83 de euro (pentru 3 saptamani), dar, credeti-ma pe cuvant, ca plimbarea prin padure face toti banii.

Restaurantele din Lacanau servesc platouri traditionale specifice zonei cu fructe de mare si peste, dar si retete traditionale frantuzesti ca supa de ceapa, cartofii frantuzesti, iar la desert renumitele tarte cu fructe.Toate aceste delicatese pot fi acompaniate minunat cu un vin de Medoc sau un “Blanc Moelleux” de Bordeaux.

Un mod placut de a petrece o vacanta de neuitat.

Pe curand!

Turul Frantei 2010

Turul Franţei 2010 a avut 21 de zile de cursă, întinse de-a lungul a 3596 km şi a debutat pe 3 iulie cu un prolog de 9 km desfăşurat la Rotterdam în Olanda, apoi a ajuns în Belgia, urmand ca doar din a 3-a etapă sa intre pe teritoriul Franţei, incheindu-se pe 20 iulie in Paris pe renumitul boulevard Champs-Élysées.
Au fost 6 etape de munte înalt, 4 dintre ele (Ax-3 Domaines, Luchon, Pau şi Col du Tourmalet) în ultima săptămână de cursă, fiind un singur contratimp individual de 51 km.

Turul Frantei a  ajuns pentru a 80-a oara in Bordeaux. In etapa 18, pe 23 iulie 2010, s-a plecat din Salies-de-Bearn – finish-ul fiind la Bordeaux parcurgandu-se 190 km ;  iar in etapa 19  (etapa de contratimp individual), de pe 24 iulie 2010, s-a plecat din Bordeaux - finish-ul fiind la Pauillac.

Iata sosirea din Bordeaux a etapei a 19-a din tur :

Pe plan sportiv, Spania este pe primul loc (Tenis- Nadal; Fotbal -campioana mondiala 2010, campioana europeana 2008; Ciclism- Turul Frantei 2010 -Alberto Contador).

Asadar, castigatorii au fost :

-Tricoul galben (clasament individual) - Alberto Contador

-Tricoul verde (clasament sprinteri) - Alessandro Petacchi

-Tricoul alb cu buline rosii( clasament cataratori) - Anthony Charteau

-Tricoul alb (clasament tineri ciclisti) - Andy Schleck

-Cea mai buna echipa - Team Radioshack

Chateau Luchey-Halde

Ieri am fost invitati la : "'celebration du Laboratoire de l'Integration du Materiau au Systeme- IMS  ".  Receptia a avut loc intr-un superb castel "Château Luchey-Halde" situat in interiorul aglomeratiei Bordeaux, in prestigioasa zona Pessac-Leognan. Castelul  mosteneste direct  traditia foarte veche a vinului de Bordeaux.

In epoca romana viile de la Luchey-Halde au fost plantate in jurul orasului istoric.

De-a lungul secolelor, calitatea locala precum si reputatia de excelenta a vinului Greves au permis terenurilor ce apartin de Luchey-Halde sa fie protejate intens.

Casa nobila de Luchey si de Saint-Angel (nume dat alta data la Halde) figureaza in carta lui Cassini realizata in 1760.

Castelul Luchey-Halde beneficiaza de un teren excelent format de-a lungul milioanelor de ani prin variatiile litoralului oceanic si aluviunilor fluviului Garonne.

Acest teren se intinde pe 3 parcele ingropate in argila.Acesta ofera atuurile esentiale pentru cultura viei printr-o buna expunere la soare si un drenaj natural datorat pantelor line.

Castel Luchey-Halde dispune de instalatii moderne si performante construite in anul 2002.A fost implementata alaturi de manastirea antica si de pivnitele boltite din secolul 18.Ansamblul arhitectural contemporan, regrupeaza o camera de fermentatie circulara semi-ingropata, camere de depozitare subterane si birourile domeniului.

Elaborarea vinului Luchey-Halde reuneste practicile traditionale cu tehnologiile cele mai actuale.  Conduita viei privilegiaza tehnicile culturale care conduc la productia de struguri apti in a obtine un mare vin (respectul aromelor,calitatea culorii, finetea, parfumul strugurilor, echilibrul taninului).

Am facut un tur al domeniului de 29 hectare dintre care suprafata viticola 23 de hectare, existand o densitate a plantatiei de 8300 de vite per hectar.Avem de-a face atat cu vin rosu cat si alb.

Vinul rosu domina cu 19 hectare fiind reprezentat de Cabernet Sauvignon in proportie de 55 %, Merlot 35 %, Petit Verdot 5 % si Cabernet Franc 5 %. Productia efectiva de vin are un randament de aproximativ 30-45 hectolitri pe hectar. Vinurile rosii  Luchey-Halde au un miros puternic si aroma de fruct  (cirese, mure, afine) cu note fumurii si piscarete.

Vinul alb desi in minoritate (4 hectare) se ridica la nivelul vinului rosu. Cele aproximativ 4 hectare dau 120-160 hectolitri de vin dintre care 55 % Sauvignon, iar restul Semillon. Vinurile albe sunt foarte intense cu note fructate si exotice in tineretea lor, fiind in acelasi  timp ravisante si racoritoare cu finalitate frumoasa.

Dupa vizita intreprinsa pe domeniu am degutat una din primele sticle de vin rosu produs aici in anul 2002, comercializat acum la pretul de 25 de euro sticla.

Vinul a fost perfect ales pentru aceasta seara impreuna cu un gratar specific francez.

Ambianta a fost placuta, printre vorbe, pahare de bere, punch, vin si racoritoare,  mancare din belsug, participantii s-au destins si cu un turneu de petanque.

Petrecerea s-a terminat tarziu, pentru unii poate continua si acum…

A+

14 Iulie in stil englezesc

Ieri am sarbatorit ziua Frantei intr-un mod cu totul inedit. Am fost invitati de catre un grup de prieteni englezi, la o cina in stil englezesc, insa desertul a fost romanesc (clatite cu mar specifice Ardealului) facute cu multa truda de sotul meu, care e un adevarat maestru al clatitelor. Ca de fiecare data ducem cate ceva specific romanesc, trebuie sa ne mandrim si noi cu gastronomia noastra atat de complexa.

Am mancat, am povestit, cand ai o companie extrem de placuta timpul se scurge rapid.

Sunt impresionata profund de oamenii care sunt deschisi cu tine si dornici sa te cunoasca si sa incerce ''lucruri'' noi in viata. Se vede de la departare ''omenia'' de care dau dovada si cred ca tine mult si de educatia de care ai parte inca din copilarie. Recunosc am putini prieteni dar, pe cei pe care ii am sunt pe viata, asa sunt eu selectiva si cred ca si sotul meu e la fel.

Revenind la ziua Frantei, peste tot s-au organizat mici festivitati cu  : concerte, foc de artificii, si normal ca nu putea lipsi vinul de Bordeaux si gastronomia marocana, spaniola si franceza.Un fel de festivalul berii la noi, cu lume care se bucura ca au o zi libera in plus. Sa recunoastem francezii au cele mai multe zile libere din Europa.

Dupa masa copioasa nu strica si o mica plimbare, pentru siesta, asa ca am decis sa mergem in Parcul Razon din Pessac, unde s-a organizat o petrecere de pomina cu muzica si nelipsitul si mult asteptatul superb foc de artificii , care a tinut cam jumatate de ora.

O sa avem o vara ''plina'' si cred ca va fi si una de pomina cu multe amintiri frumoase.

A+

Marea mea “pasiune” shopping-ul - In prima zi de SOLD-uri

Ieri a fost prima zi de reduceri in Bordeaux, ca orice  “shoppingaholica” am iesit si eu, ca normal nu putea ochiul meu sa refuze o asa placere de a “shoppingui” alaturi de frantuzoaice.
Doamne, a fost…nebunie.
Haine aruncate peste tot, lumea cumpara orice, nici nu stiu daca le trebuia sau nu, cert este ca, “cumparau” si atat…
In jurul tau vedeai numai femei cu plase mai mari sau mai mici in functie de buget, dar toate aveau plase.
Cred ca barbatii sunt fericiti acum, ca se pot relaxeza in timp ce femeia oboseste prin magazine golindu-i cardul, ca aici slava Domnului, ai ce vedea. Sincer, barbati nu prea am vazut prin oras.
Vorbeam cu sotul meu si remarcam faptul, ca acum ma simt o femeie  “normala” pe langa frantuzoaicele astea nebune de “shoppinguiala”.
Era asa de multa lume in magazine, incat ca sa probezi ceva trebuia sa stai cam o jumatate de ora numai la coada la cabina.
Deja “shoppingul” nu mai mi se pare o placere ci un chin, am ajuns acasa si eram timorata de ceea ce vazusem.Cum se aruncau cu haine in jurul meu.Simteam nevoia sa ma apar, aveam nevoie de un scut.
Asa ca, pentru prima zi, “slaba recolta”, incep sa cred ca pana si sotul meu e mai “shoppingaholic” decat mine...sau poate nu a fost o zi buna de shopping, prea cald si prea multa nebunie in jurul meu.
Mai am 5 saptamani, sigur o sa recuperez sunt convinsa de asta...o sa revin cu noi detalii.

A+

Pyla-sur-Mer

Intr-o zi de 26 iunie, am pornit spre noi locuri fascinante, pline de mister si ne-am oprit la Pyla-sur-Mer, aflata la aproximativ 60 de km de orasul Bordeaux. Pyla-sur-Mer este o statiune balneara franceza  situata la intarea in bazinul Arcachon. 

Ca  un scurt istoric, "creatorul " acestei  statiuni  este Daniel Meller, nascut la Bordeaux in anul 1863, cumpara teren si padure de la stat si transforma o parte din comuna La Teste in statiunea Pyla-sur-Mer "la ville dans la foret".
In Pyla-sur-Mer trebuie sa vizitezi neaparat :
- duna de nisip, considerata una din cele mai "ciudate" minuni ale lumii, "Dune du Pyla " sau “Dune du Pilat” , ambele sunt corecte (despre care am mai vorbit intr-un alt articol pe blog) .
- plaja aflata sub duna, Plage de la Corniche unde poti face plaja in voie pana pe la ora 16, in functie de starea mareei plaja incepe sa se inunde pana la lasarea noptii.

Este interesant faptul ca inoti in ocean si pe langa tine vezi pesti sau crabi.
- sanctuaul de pasari (unele pe cale de disparitie) din Rezervatia naturala Banc d’Arguin este vizibila inca de la intrarea in bazinul Arcachon, in functie de starea mareei. Aici poti ajunge numai cu barca, dar merita tot efortul. 

Pe site-ul de mai jos gasesti foarte multe informatii cu privire la rezervatiile naturale aflate pe teritoriul Frantei :
http://sites-nature.aquitaine.fr/reseau-aquitaine-nature

Interesanta excursie, chiar daca a fost scurta, dar a meritat, oceanul ma incarca cu o energie pozitiva.

Pe data viitoare...

TEIUL - arborele care vindeca sufletul

In timp ce ma plimbam aseara cu bicicleta prin parc, am simtit mireasma de flori de tei si mi-am adus aminte de noptile de iunie petrecute in Bucuresti, cand deschideam fereastra si simteam mireasma florilor de tei care imi imbata spiritul, intr-un farmec greu de asternut in cuvinte. Mirosul venea din parcul Regina Maria care era situat exact langa blocul meu, unde erau cativa tei inca de pe vremea copilariei mele.

In versuri, in iubire, dar mai ales in aroma euforica care la Mihai Eminescu a rezonat in cele mai frumoase clipe ale poeziei romanesti.

Ce ar fi daca am avea toti un tei, asa ca Mihai Eminescu la Iasi, care dainuieste de 250 de ani, unde sa ne adunam gandurile.

Tei de iunie sau de august, tei de campie sau de munte, tei din parcurile trezite la viata in fapt de seara...

Poetul Arthur Rimbaud nota :  " Nuit de Juin, 17 ans, on se grise…"

Cristina Zugun (http://death-whisperer.blogspot.com/) scria in  "Deja-Vu-uri  cu miros de tei " :

 In iunie au înflorit teii

 In iunie am găsit  chihlimbarul din ochii tăi

 In visele mele.

 In suflet mi-au înflorit flori de tei

 Pe buze mi-ai şoptit cuvinte dulci de vară

 Pe care eu le înţeleg doar astă seară…

 Pe cap m-ai incununat cu flori de tei,

 In astă noapte te voi fi visat,  din nou în ochii mei…

Teiul iti aduce aminte de trecut, iti mangaie nasul in prezent cu mireasma lui si iti vindeca sufletul…pentru totdeauna.

A+

Jurnal de Madrid : Ultimele idei...

Dragii mei,

Ajungem si la subiectele mele preferate despre care as avea foarte multe de spus, dar o sa ma rezum doar la cateva idei. Ca in orice calatorie, imi place sa adun date despre tot ce mi se pare interesant, pentru ca vreau sa expun, dincolo de vesnicele obiective turistice vazute de toata lumea, si partea mai putin cunoscuta a respectivei zone, vizitate :

Muzica spaniola 

Are o istorie lungă şi vibranta, care a avut un impact important asupra muzicii în cultura occidentală, este adesea asociata cu traditii cum ar fi flamenco si chitara acustica; muzica spaniola este, de fapt incredibil de diversificata de la o regiune la alta.

Muzica spaniola actuala e reprezentata prin :

   - David Bisbal, nascut in Almeria, pe 5 iunie 1979, este unul din cei mai cunoscuti artisti spanioli internationali. Mai multe date despre David Bisbal gasiti pe : http://www.davidbisbal.com/

   - Alejandro Sanz, nascut in Madrid pe 18 decembrie 1968, este un artist complet care imbina cu intelepciune modernitatea cu traditia si spiritul flamenco.

   Personal, imi place mai mult Alejandro Sanz, piesele sale sunt mai putin ritmate decat ale lui David Bisbal si  se "simte" mai mult influenta muzicii traditionale. Mai multe date despre Alejandro Sanz : http://www.alejandrosanz.com/

   -     Julio Iglesias, preferatul tuturor generatiilor (dar, mai ales al mamei mele), nascut pe 23 septembrie 1943, este la fel de reprezentativ  pentru Spania ca si cei doi de mai sus. Ceea ce este interesant de spus despre acest artist este  faptul ca s-a apucat de muzica in urma unui accident de masina, atunci cand medicul care il ingrijea i-a adus o chitara. Aşa a inceput fulminanta sa carieră care se intinde pe o periodă respectabilă de 40 de ani, incununata cu numeroase albume răsplatite cu aur, platina si numeroase distinctii, uneori unice in lume. Sa fim sinceri, cine nu a auzit de Julio Iglesias… http://www.julioiglesias.com/ site-ul oficial al artistului.

Festivalul “ Rock in Rio” se desfasoara in diverse orase ale lumii, incepand cu anul 1985( primul festival s-a tinut in Rio de Janeiro). Anul acesta ca si in 2008, festivalul a avut loc in Lisabona si Madrid (mai exact in Arganda del Rey) si  a adunat milioane de fani din intreaga lume. Au tinut capul de afis : Shakira, Rihanna, Bon Jovi ( care a revenit in Spania dupa 8 ani), Metallica, David Guetta si multi altii.

Festivalul a avut loc in Madrid in  perioada 4, 5, 6, 11 si 14 iunie.

Site-ul oficial : http://www.rockinriomadrid.es/

Este preconizat ca festivalul “ Rock in Rio” sa se tina si in Polonia in urmatorii ani.

Moda spaniola

Nu puteam sa nu vorbesc despre moda, asta si pentru ca fara lipsa de modestie cred ca dupa atatia ani de “shopping” facut in Europa, am ajuns sa fiu o cunoscatoare a modei.

Istoria si viitorul modei contemporane spaniole se afla publicat intr-o carte care se intituleaza "Geografia de la Moda Espanola" care prezinta trecutul si caracterul celor care au adus moda spaniola in centrul atentiei la nivel mondial. Cartea face o calatorie printre tinutele care au facut istorie si descrie procesul de creatie al unui  numar de 28 designeri spanioli de top.

Agatha Ruiz de la Prada, Amaya Arzuaga, Andres Sarda, Angel Schlesser, Carmen March, Davidelfin, Devota, Lomba, Elio Berhanyer, Juanjo Oliva, Roberto Torretta, Spastor si Victorio, Lucchino sunt cateva dintre numele care ofera viziunea lor asupra modei in noua carte din domeniu.

Stilul vestimentar al spaniolilor este total diferit de cel al francezilor si ma refer la culori si eleganta. Fara discutie francezii sunt mai sus din punct de vedere estetic, combinatia de culori este mai putin diversificata fata de cea spaniola. Dar sa nu uitam de marcile renumite, precum Zara, Stradivarius, Bershka, Massimo Dutti, Mango, Pull&Bear sau Oysho.

Ca o “shoppingaholica”  ce sunt, am facut si ceva cumparaturi pe la Madrid in ultimele zile, in cautare de ceva unic si pot spune ca am gasit magazine ca : Blanco, Rimaldi Creazione si Inter- Bios.

Madrid-ul este un oras "misterios" care merita vazut in toata splendoarea sa, dar sa nu uitam si de ce ne ofera  Toledo si Chincon. Ca in orice oras se ascund si alte ''obiective turistice" mai putin cunoscute de noi toti, care merita expuse publicului dornic de calatorii inedite.

Acesta a fost " Jurnalul de Madrid".

Jurnal de Madrid : Corida

Corida este o practica traditionala, este al doilea mare spectacol dupa fotbal in Spania, insa dincolo de traditie, mi se pare un spectacol sangeros si crud fata de animale.
Ar trebui mai intai sa stiti cum se procedeaza  : pentru ca taurul sa fie pregatit pentru corida, este tinut timp de 24 de ore inchis in intuneric, atunci cand este lasat in arena, lumina puternica si urletele oamenilor sa il sperie, ochii ii sunt manjiti cu un strat gros de unsoare pentru a-i impiedica vederea; copitele ii sunt unse cu o substanta iritanta pentru a-l face mai agitatat; i se da sa bea apa cu o substanta care ii produce diaree puternica, i se infig in corp sulite care ii distrug organele interne si produc hemoragie interna.Sortul pe care il poarta nu e din motive estetice ci pentru a ascunde de ochii spectatorilor intestinele care ies prin rani. Bietul animal nu are nici o sansa si asta doar pentru a-i permite toreadorului sa se "exprime artistic".
Organizatia “Equanimal” lupta in Spania pentru desfiintarea acestei practici si sper sa si reuseasca sa opreasca acest masacru.

Revin cu ultimele idei despre aceasta minunata calatorie...
A +

Jurnal de Madrid : Am atentat la Atocha

In ultima zi petrecuta la Madrid, am ajuns  si in gara Atocha, prima gara din Arganzuela (sudul Spaniei) construita in 1851 si refacuta in urma unui incendiu in 1892, in care se intalnesc autobuze, metrouri, trenuri externe si interne ( legaturi cu Barcelona, Sevillia, Cordoba, Malaga si Toledo).De aici poti ajunge practic in orice zona din Madrid sau din jurul Madridului.

Gara Atocha mai este cunoscuta si pentru nenorocirea din 11 martie 2004, cand 4 trenuri pline cu navetisti au sarit in aer. Bilantul total a fost de 192 de morti, dintre care 16 romani si aproape 1.000 de raniti. Atentatul a fost revendicat de o grupare a extremistilor islamisti inspirati de al-Qaida.In afara de faptul ca este o gara importanta, este si un loc unde te poti relaxa.

In gara a fost amenajata in anul 1992, pe o suprafata de 4000 de metrii patrati, o gradina botanica. Puteti vedea  peste 7000 de specii de plante, broaste testoase si pesti din diferite specii. Multe din plantele de aici sunt tropicale si intalnesti foarte multi palmieri. Majoritatea dintre ei sunt atat de inalti incat ajung pana la acoperisul garii.Iti poti bea cafeaua la una din terase, privind spre minunata gradina exotica.

Revin cu ultimul articol din ''Jurnalul de Madrid",  care cred eu ca va fi ''cireasa de pe tort'' a acestei excursii. De cateva zile culeg date interesante si mai putin cunoscute despre Spania. In speranta ca v-am starnit curiozitatea, ne auzim curand...

A+

Jurnal de Madrid : Muzeul Prado si cele 15 minuni ale sale

Spun inca de la inceput ca nu sunt o cunoscatoare de arta, ci mai degraba o iubitoare; am studiat muzica clasica in trecut, deci cunosc mai multe despre muzica clasica decat despre arta.
In ultimul timp am citit mult despre arta, dar chiar daca ma repet, sunt doar o iubitoare de tot ce e frumos pe lumea asta, iar Prado e un foarte bun exemplu de arta in toata splendoarea ei.
Asadar… Muzeul Prado (Museo del Prado) a fost inaugurat pe 19 noiembrie 1819, astazi fiind muzeu si  galerie de arta (din pacate galeria era in renovare, aici se expune doar provizioriu).
Cuprinde una dintre cele mai interesante colectii de arta europeana, din secolul al XIV-lea si pâna la începutul secolului al XIX-lea.
Fondat ca muzeu de pictura si sculptura,”El Prado” contine de asemenea o importanta colectie de peste 5.000 de desene, 2.000 de afise, 1.000 de monede si aproape 2.000 de obiecte decorative si lucrari de arta.
Sculptura este reprezentata prin peste 700 de lucrari si printr-un numar mai mic de fragmente sculpturale.
Superba galerie de tablouri (8.600 de picturi) este factorul care îi confera muzeului renumele international.
Indiscutabil, în Prado se afla cea mai mare colectie de lucrari ale spaniolilor Diego Velasquez si Francisco Goya, precum si ale lui Hieronymus Bosch (favoritul Regelui Filip al II-lea al Spaniei).

Muzeul expune o serie de colectii excelente semnate El Greco, Peter Paul Rubens, Rafael, Titian, Bartolome Esteban Murillo. Lucrari ale lui Botticelli, Caravaggio, Albrecht Durer, Rembrandt, Veronese si multi altii sunt de asemenea de vazut în Prado.
Aici as mai puncta inca ceva si anume faptul ca Muzeul Prado, este cunoscut si pentru cele 15 minuni ale sale :
1. La Crucifixion - Juan de Flandes 

2. El Caballero de la mano en el pecho - El Greco 

3. La familia de Felipe IV, o Las Meninas - Diego Rodrigues de Silva 

4. El sueno de Jacob - Jose de Ribera 

5. El tres de mayo de 1808, o Los fusilaminentos en la montana del Principe Pio - Francesco de Goya

6. La Anunciacion -  Fra Angelico 

7. El Cardenal - Rafael 

8. El emperador Carlos V, a caballo, en Mühlberg - Vecellio di Gregorio 

9. La Inmaculada Concepcion -  Giambattista Tiempolo 

10. El Descendimiento -  Roger van der Weyden 

11. El jardín de las Delicias, o La pintura del madrono - El Bosco 

12. Las tres Gracias - Pedro Pablo Rubens 

13. Autorretrato -  Alberto Durero

14. Judith en el banquete de Holofernes - Rembrandt Harmensz 

15. Ofrenda de Orestes y Pílades (Grupo de San Ildefonso) - Anonimo

Din pacate in muzeu, nu am avut voie cu aparatul de fotografiat si nu am putut fotografia nimic, dar ce va pot spune este ca in muzeu operele de arta nu sunt asa de inghesuite fata de Louvre, ai spatiu suficient pentru a te relaxa si de a privi mai mult fiecare opera de arta.
In functie de timpul pe care vreti sa il alocati muzeului gasiti pe site-ul lor oficial orice informatie de care aveti nevoie : http://www.museodelprado.es/

Revin cu ultimele 2 zile petrecute in Madrid, ne auzim curand…A+

Jurnal de Madrid : Chinchon - tipicul oras vechi spaniol

Chinchon este unul dintre cele mai unice şi pitoresti orase din Spania; aflat la doar 48 de km de Madrid, Chinchon reprezinta tipicul oras vechi spaniol.

Este construit in jurul faimoasei Plaza Mayor ce a fost construita din secolul 15 pana in secolul 17; aceasta prezinta circa 234 de balcoane din lemn numite “claros”, sub care se afla numeroase restaurante şi hanuri. Plaza Mayor este folosita  pentru piese de teatru in aer liber, arena de luptă cu tauri specifice spaniolilor(in centrul pietei se vad urmele lasate din anii precedenti de pilonii pusi pentru corida), dar si pentru numeroasele “fieste” care se tin in Chinchon.

Printre principalele atractii ale orasului se numara si Iglesia Nuestra Seniora de la Asuncion (in centrul capelei se afla pictura “Adormirea Maicii Domnului”, operă a celebrului Francisco de Goya), Teatro Lope de Vega, Torre del Reloj, Ermita de San Roque, Ermita de San Anton, Ermita de Nuestra Seniora de la Misericordia, Ermita de Nuestra Seniora del Rosario, Convento de San Agustín (Parador de Turísmo un hotel de 4 stele construit intr-o fosta manastire), Convento de las Clarisas, Casa de la Cadena, Castillo de los Condes, Castillo de Casasola, Arquitectura y Urbanismo popular en Chinchon, Museo Etnologico La Posada.
Eu am vizitat Chinchon-ul noaptea pentru ca ziua era foarte cald, si pot spune ca am ramas placut impresionata de acest orasel-simbol spaniol.
Ce mi s-a mai parut interesant in Chinchon, este Parador de Chinchon, un hotel construit intr-o fosta manastire, care iti ofera toate conditiile unui hotel de 4 stele, cu un restaurant-muzeu. Mai multe informatii despre parador puteti gasi pe acest site:
http://www.spainparador.com/Chinchon.htm
Chinchon este cunoscut si pentru gastronomie, vin, lichior de anason, dar, si pentru usturoiul care se cultiva aici.
Daca ajungeti la Madrid, trebuie neaparat sa vizitati Toledo si Chinchon.

A+

Jurnal de Madrid- Madrid-ul in toata splendoarea lui

Madrid este construit pe ruinele unui fort maur care se numea Magerit, iar orasul a devenit capitala in anul 1561, pe timpul lui Philip al II-lea al Spaniei. Este un oras infloritor ce rivalizeaza cu Barcelona.

Ce as mai putea spune de Madrid : aici se gasesc foarte multi romani, nu stiu numarul lor exact, insa limba vorbita de ei se numeste “romaniola” (romana si spaniola).

Prima oprire in Madrid  a fost Plaza de Toros.

Construita in anul 1929 si inaugurata in 1931, Plaza de Toros Monumental de Las Ventas este cea mai importanta arena pentru coride din Spania si a treia din lume, dupa cele din Mexico si Valencia (Venezuela).

Arena are un diametru de 60 m si o capacitate de 25.000 de locuri.

Cat am stat in Spania am vazut si eu la televizor o corida, nu mi se pare deloc interesant faptul ca efectiv isi bat joc de bietele animale, dar, ma rog, daca asa cere traditia…

Dupa ce am facut cateva poze in Plaza de Toros, am mers pe jos spre Parcul Retiro.

Parcul Retiro este cel mai vechi si reprezentativ spatiu din Madrid destinat activitatilor de recreere. Numele parcului a fost imprumutat de la palatul regelui Felipe al IV-lea, ridicat pe acest loc in sec XVII ca refugiu pentru familia regala.

Parcul Retiro este unul dintre obiectivele importante din zona centrala a capitalei spaniole, fiind pozitionat in apropiere de Muzeul Prado, de Puerta de Alcala, de Muzeul Regina Sofia si de alte edificii valoroase.

Imbinarea armonioasa dintre vegetatie si apa ii confera un aspect natural in timp ce sculpturile, monumentele si obiectivele cu arhitectura speciala ii dau o nota eleganta si romantica.

La scurta vreme dupa ce ati patruns in interior pe intrarea din nord veti fi intampinati de lac si de minunatul monumentul ridicat in cinstea Regelui Alfonso al XII-lea in anul 1922.

Mergand mai departe, daca sunteti interesati de cultura puteti vizita "El Palacio de Cristal", o constructie din anul 1887 ce gazduieste ocazional diferite expozitii, si Palatul Velasquez ridicat in stil neoclasic in aceeasi perioada.

De asemenea aveti posibilitatea de a vizita "Museo del Ejercito" si "Cason del Buen Retiro", singurele edificii care au facut parte din vechiul palat pastrate ca prin minune pana in zilele noastre.

Primul muzeu cuprinde piese ce releva istoria armatei spaniole. Cele mai valoroase componente sunt sabia lui El Cid si crucea pe care Cristofor Columb a luat-o cu el in Lumea Noua, care desi nu se incadreaza in specificul muzeului are o importanta deosebita. Muzeul "Cason del Buen Retiro" se mandreste cu o colectie de picturi din sec. XIX si XX.

Dupa iesirea din Parcul Retiro, la cativa pasi este Muzeul Prado, care se afla intr-o cladire construita in timpul lui Carol al II-lea care dorea ca Madridul sa devina monumental. Este un muzeu si o galerie de arta ce cuprinde dintre cele mai interesante colectii de arta europeana din secolul al XIV- lea si pana la inceputul secolului al XIX- lea. A fost fondat ca un muzeu de pictura si sculptura, insa gazduieste si o importanta colectie de peste 5000 de desene, 2000 de afise, 100 de monede si aproape 2000 de obiecte decorative si lucari de arta. Aici se afla cele mai importante colectii de lucrari ale spaniolilor: Francisco Goya, Diego Velazquez, Hieronymus Bosch, insa expune si o colectie ale artistilor El Greco, Peter Paul Rubens, Rafael, Titian, Bartolome Esteban Murillo.

Despre Prado sunt multe de spus asa ca o sa revin cu un articol intreg dedicat lui.

Dupa ce ne-am odihnit picioarele pe o banca de piatra din fata muzeului, am pornit pe jos spre Fantana Cibelei.

Fantana Cibelei este unul dintre simbolurile veritabile ale orasului Madrid. Construirea ei a fost decretata de regele Carol al III-lea, la sfarsitul sec. XVIII. Realizata de arhitectul Ventura Rodríguez, fantana este sculptata in marmura si o reprezinta pe zeita Cibele, zeita fertilitatii, pe tron, intr-un car tras de lei, tinand in maini sceptrul si cheile orasului Madrid. Fantana a fost la inceput amplasata in Paseo de Recoletos, iar in piata delimitata de aceasta se sarbatoreau marile victorii ale echipei de fotbal Real Madrid.

In 1895, primaria a decis mutarea statuii in piata care ii poarta numele astazi. Acest ansamblu sculptural de 8 m inaltime, cu un diametru de 32 de m, este inconjurat de numeroase edificii importante, precum Banca Nationala a Spaniei, Palatul Buenavista, Palatul Linares (astazi Casa de América) si Palatul Comunicatiilor.

Am intrat la metrou si ne-am indreptat spre Plaza De Sol care  este cea mai populara si comerciala zona din orasul vechi. In trecut era o poarta a orasului cu un soare desenat pe aceasta, de unde si numele, in prezent piata fiind faimoasa pentru ca reprezinta nodul drumurilor nationale. Placa de pe pavaj din fata vechiului Oficiu Postal marcand kilometrul 0. Am mers pe jos pana la ultima destinatie fiind Plaza de Mayor.

Plaza Mayor a fost construita in 1619 de catre arhitectul Juan Gómez de Mora, pe locul unei vechi piete din sec. XV, unde se organizau coride, carnavaluri, festivaluri si o multime de alte ceremonii, incluzand si procese ale celebrei Inchizitii. Astazi, aceasta piata adaposteste oficiul de turism, cladiri ale guvernului si numeroase terase si cafenele.

Ne-am oprit pentru cina  la “ La Carboneria” unde am baut o bere traditionala spaniola si am mancat “jambon (hamon) iberico”, “tortilla patata”, “babitas con jambon”, “lacon”, si “chiorizo al vino”, caracatita cu boia stinsa cu un vin alb cu apa minerala dulce.

A treia zi a inceput cu un ospat pe cinste la restaurantul Dinastia situat in Centrul Rivas. Pentru un meniu de 9.50 euro mananci pe saturate.

Aici am degustat o multime de mancaruri de la scoici, calamar, sepie, creveti, fructe de mare, salate exotice, sushi, legume grill si multe altele. Este interesant faptul ca aici totul se prepara in fata ta, poti alege ca legumele si carnea sa fie preparate la gratar, sau sa fie fierte si preparate cu diferite sosuri de la dulce-acrisor pana la extra picant.

Dupa o masa asa de copioasa, am continuat vizita principalelor atractii turistice ale Madrid-ului.

Prima oprire a fost  Palatul Regal care gazduieste intre peretii cladirii o colectie fantastica de picture (Goya, Velazquez, Caravaggio), sculpturi, mobilier, tapiterii, instrumente muzicale, portelan, argintarie si medalii. In incinta sa se intalneste Farmacia Regala, Libraria si Armura Regala.

In fata Palatului Regal se afla Plaza Oriente, o piata superba cu o statuie ecvestra a lui Filip al IV-lea. Palatul Regal avea initial acelasi nume cu piata, Palacio Oriente, sau Palatul de Est. Statui ce infatiseaza diverse regine ale Spaniei se gasesc peste tot in piata. Ideea a fost ca aceste statui sa fie plasate pe acoperisul palatului dar erau prea grele si s-a hotarat sa fie plasate in piata in fata palatului.

Catedrala Nuestra Senora de la Almudena este situata in proximitatea Palatului Regal. Din aceasta locatie, ne putem bucura de o panorama superba a Madrid-ului. La originea acestui proiect se afla dorinta regelui Alfonso al II-lea de a oferi primei sale sotii, Maria de la Mercedes, decedata la 18 ani, o sculptura maiestuoasa. Constructia catedralei a inceput astfel in anul 1879, nefiind terminata decat in 1992. Stilul neo-baroc al fatadei contrasteaza cu interiorul neo-gotic, dar acest lucru nu impiedica ca ansamblul sa se remarce printr-o frumoasa armonie.Un portret al Fecioarei de la Almudena, datand din sec. XVI si o colectie impresionanta de arta sacra ii vor fascina pe cei in cautare de spiritualitate.

Pentru ca era foarte cald, am facut o scurta oprire  in Campo del Moro, un parc foarte mare care se intinde de la Rio Manzanares pana la Palatul Regal. De pe gazonul verde de la intrarea in parc, te poti bucura de o priveliste superba, neobturata asupra palatului.

Dupa ce am stat la umbra am pornit pe jos spre urmatoarea destinatie Principe Pio.E drept ca am mers ceva pe jos, dar a meritat.

Principe Pio este un centru comercial intr-o fosta gara numita Estacion del Norte.Aici se face legatura intre principalele linii de metrou ale Madridului cu trenurile care duc in afara orasului.

Este un complex situat pe 3 etaje care gazduieste 8 sali de cinematograf, magazine, cafenele, restaurante, cluburi de noapte si multe altele.

Nu este cel mai mare centru comercial al Madrid-ului, cele mai mari centre aflandu-se, ca in orice mare oras, in afara orasului.

Dupa o scurta partida de shopping, ne indreptam cu pasi grabiti spre Templo de Debod. Un templu egiptean inchinat lui Amon de Debod, aflat in unul din cele mai frumoase parcuri din Madrid.

Ne-am relaxat picioarele pentru o ora intr-un aparat de masaj si apoi pornim spre urmatoarea destinatie Chinchon.
A +