Aseara am petrecut impreuna cu francezi, englezi, haitieni si iranieni, o seara de dans irlandez. Ideea a pornit desigur de la una din bunele mele prietene din Bordeaux, Fiona. Am dat un ‘search’ pentru a afla mai multe despre aceste dansuri si iata ce am gasit :
“Istoria timpurie a dansurilor irlandeze dezvaluie o constanta deplasare a populatiei prin migratii si invazii. Fiecare popor, odata ajuns pe pamant irlandez a luat cu el din zona natala stilul de dans si muzica preferata.
Exista doar cateva referinte despre istoria dansurilor irlandeze insa exista dovezi care ne arata ca printre primii practicanti ai artei dansului din Irlanda se numara druizii. Acestia aveau dansuri specifice practicate in timpul ritualurilor religioase ce serbau soarele si maretia stejarului.
Urme ale dansurilor lor circulare inca traiesc in ringurile de dans si astazi. Cand celtii au sosit in Irlanda din Europa Centrala, au adus influentelor lor specifice.
In jurul anului 400 dupa Hristos, dupa convertirea la crestinism noii preoti au preferat sa pastreze stilul ornamental al manuscriselor folosite de pagani. La fel s-a au pastrat in stilul muzical si al dansurilor anumite aspecte in functie de zona de provenienta.
Cucerirea teritoriului irlandez de catre anglo-normanzi in secolul XII a contribuit la consolidarea stilului irlandez de dans. The Carol (colindul) este un dans popular normand in care conducatorul inconjurat de dansatori canta colindul, iar dansatorii reproduc acelasi cantec in timp ce danseaza.
In secolul XVI sunt mentionate trei dansuri principale irlandeze: Irish Hey, Rinnce Fada (dansul lung) si Trenchmore. Primele referinte la dansuri apar intr-o scrisoare semnata de Sir Henry Sydney si adresata catre Regina Elisabeta I, in 1569.
La jumatatea secolului XVI dansurile irlandeze erau prestatii obisnuite in castelele nou construite. In aceeasi perioada multe dansuri s-au adaptat mediului din Irlanda si au ajuns pana la curtea Reginei Elisabeta. Unul din aceste dansuri a fost Trenchmore. Acesta este o adaptare a unui dans taranesc irlandez.
Din acest moment un alt stil de dans numit Hey a devenit popular si si-a pastrat pana in ziua de astazi stilul inconfundabil.
Dupa ce in Irlanda s-a instaurat regalitatea, figurile oficiale erau primite la tarm de femei tinere dansand in ritmuri irlandeze inconfundabile. De asemenea, cand Regele James a ajuns in 1780 in Kinsale, regiune din tinutul Cork, a fost primit de dansatori. Trei oameni la brat, fiecare tinand in mana o batista alba, au avansat pe ritmuri lente, urmati fiind de trei cupluri unite de o batista alba, in semn de pace si puritate. Tempoul muzicii a urcat treptat, iar spectacolul a fost unul deosebit.
Dansul in Irlanda a fost la inceput acompaniat de sunete de cimpoi si harpa. In casele aristocratiei anglo-irlandeze stapanul casei deseori dansa alaturi de servitori.”
Exista doar cateva referinte despre istoria dansurilor irlandeze insa exista dovezi care ne arata ca printre primii practicanti ai artei dansului din Irlanda se numara druizii. Acestia aveau dansuri specifice practicate in timpul ritualurilor religioase ce serbau soarele si maretia stejarului.
Urme ale dansurilor lor circulare inca traiesc in ringurile de dans si astazi. Cand celtii au sosit in Irlanda din Europa Centrala, au adus influentelor lor specifice.
In jurul anului 400 dupa Hristos, dupa convertirea la crestinism noii preoti au preferat sa pastreze stilul ornamental al manuscriselor folosite de pagani. La fel s-a au pastrat in stilul muzical si al dansurilor anumite aspecte in functie de zona de provenienta.
Cucerirea teritoriului irlandez de catre anglo-normanzi in secolul XII a contribuit la consolidarea stilului irlandez de dans. The Carol (colindul) este un dans popular normand in care conducatorul inconjurat de dansatori canta colindul, iar dansatorii reproduc acelasi cantec in timp ce danseaza.
In secolul XVI sunt mentionate trei dansuri principale irlandeze: Irish Hey, Rinnce Fada (dansul lung) si Trenchmore. Primele referinte la dansuri apar intr-o scrisoare semnata de Sir Henry Sydney si adresata catre Regina Elisabeta I, in 1569.
La jumatatea secolului XVI dansurile irlandeze erau prestatii obisnuite in castelele nou construite. In aceeasi perioada multe dansuri s-au adaptat mediului din Irlanda si au ajuns pana la curtea Reginei Elisabeta. Unul din aceste dansuri a fost Trenchmore. Acesta este o adaptare a unui dans taranesc irlandez.
Din acest moment un alt stil de dans numit Hey a devenit popular si si-a pastrat pana in ziua de astazi stilul inconfundabil.
Dupa ce in Irlanda s-a instaurat regalitatea, figurile oficiale erau primite la tarm de femei tinere dansand in ritmuri irlandeze inconfundabile. De asemenea, cand Regele James a ajuns in 1780 in Kinsale, regiune din tinutul Cork, a fost primit de dansatori. Trei oameni la brat, fiecare tinand in mana o batista alba, au avansat pe ritmuri lente, urmati fiind de trei cupluri unite de o batista alba, in semn de pace si puritate. Tempoul muzicii a urcat treptat, iar spectacolul a fost unul deosebit.
Dansul in Irlanda a fost la inceput acompaniat de sunete de cimpoi si harpa. In casele aristocratiei anglo-irlandeze stapanul casei deseori dansa alaturi de servitori.”
Ne-am bucurat din plin pe ritmul de dans alaturi de prieteni si am ‘savurat’ fiecare miscare de picioare.
A+
