luni, 21 noiembrie 2011

A 22-a editie a Festivalului de Film de Istorie Cinema Jean Eustache- Pessac (14-21 noiembrie 2011)

Festivalul a fost creat in anul 1990 pentru a intelege mai bine ‘istoria’ secolului  al-XX-lea. Pentru fondatorii acestui festival ‘istoria’ este mai mult decat o privire in trecut, este o cunoastere a valorii fiecarui individ, atunci cand cenzura era o normalitate.
Sunt 2 categorii de filme :
-film de istorie-fictiune  compus din 10 lung-metraje pe teme politice, istorice, economice si sociale ;
-film de istorie-documentar compus din 10-15  scurt-metraje care trateaza aceleasi teme numai cu repercusiuni actuale.
Anul acesta a participat si Romania cu un documentar de 52 de minute - ‘7 jours a  Bucurest’, invitatul documentarului fiind fostul ministru Petre Roman, care a fost numit mai in gluma mai in serios ‘George Cloony de Romania’, fiind unul dintre cei care au jucat un rol important in anul 1989 la asa zisa ‘revolutie’.
Un subiect extrem de controversat l-a avut documentarul ‘Les revolutions arabes’ care a tinut prima pagina a tuturor gazetelor din lume. Incepand cu Tunisia si terminand cu Libia si poate si cu Siria, subiectul este tratat un pic mai delicat si datorita faptului ca religia musulmana nu permite o anumita libertate de exprimare.
‘Le diable de la République’ un film de Grégoire Kauffmann, trateaza subiectul cel mai actual din Franta - alegerile din 2013, o polemica in ceea ce priveste Frontul national, condus de madame Marie Le Pen.
Intre umor si tragedie, muzica si religie, cele 10 scurt-metraje de ‘Revolucion’, trateaza probleme contemporane si istorice ale Mexicului.
Iata ca s-a incheiat si a 22-a editie a Festivalului de Film de Istorie de la Pessac. Atmosfera a fost sublima si plina de controverse.

Pe curand!

duminică, 11 septembrie 2011

Irish dance

Aseara am petrecut impreuna cu francezi, englezi, haitieni si iranieni, o seara de dans irlandez. Ideea a pornit desigur de la una din bunele mele prietene din Bordeaux, Fiona. Am dat un ‘search’ pentru a afla mai multe despre aceste dansuri si iata ce am gasit :
Istoria timpurie a dansurilor irlandeze dezvaluie o constanta deplasare a populatiei prin migratii si invazii. Fiecare popor, odata ajuns pe pamant irlandez a luat cu el din zona natala stilul de dans si muzica preferata.
Exista doar cateva referinte despre istoria dansurilor irlandeze insa exista dovezi care ne arata ca printre primii practicanti ai artei dansului din Irlanda se numara druizii. Acestia aveau dansuri specifice practicate in timpul ritualurilor religioase ce serbau soarele si maretia stejarului.
 Urme ale dansurilor lor circulare inca traiesc in ringurile de dans si astazi.
Cand celtii au sosit in Irlanda din Europa Centrala, au adus influentelor lor specifice.
 In jurul anului 400 dupa Hristos, dupa convertirea la crestinism noii preoti au preferat sa pastreze stilul ornamental al manuscriselor folosite de pagani. La fel s-a au pastrat in stilul muzical si al dansurilor anumite aspecte in functie de zona de provenienta.
Cucerirea teritoriului irlandez de catre anglo-normanzi in secolul XII a contribuit la consolidarea stilului irlandez de dans. The Carol (colindul) este un dans popular normand in care conducatorul  inconjurat de dansatori canta colindul, iar dansatorii reproduc acelasi cantec in timp ce danseaza.
In secolul XVI sunt mentionate trei dansuri principale irlandeze: Irish Hey, Rinnce Fada (dansul lung) si Trenchmore.  Primele referinte la dansuri apar intr-o scrisoare semnata  de Sir Henry Sydney si adresata catre Regina Elisabeta I, in 1569.
La jumatatea secolului XVI dansurile irlandeze erau prestatii obisnuite in castelele nou construite. In aceeasi perioada multe dansuri s-au adaptat mediului din Irlanda si au ajuns pana la curtea Reginei Elisabeta.
Unul din aceste dansuri a fost Trenchmore. Acesta este o adaptare a unui dans taranesc irlandez.
Din acest moment un alt stil de dans numit Hey a devenit popular si si-a pastrat pana in ziua de astazi stilul inconfundabil.
Dupa ce in Irlanda s-a instaurat regalitatea, figurile oficiale erau primite la tarm de femei tinere dansand in ritmuri irlandeze inconfundabile. De asemenea, cand Regele James a ajuns in 1780 in Kinsale, regiune din tinutul Cork, a fost primit de dansatori. Trei oameni la brat, fiecare tinand in mana o batista alba, au avansat pe ritmuri lente, urmati fiind de trei cupluri unite de o batista alba, in semn de pace si puritate. Tempoul muzicii a urcat treptat, iar spectacolul a fost unul deosebit.
Dansul in Irlanda a fost la inceput acompaniat de sunete de cimpoi si harpa.
In casele aristocratiei anglo-irlandeze stapanul casei deseori dansa alaturi de servitori.”
Ne-am bucurat din plin pe ritmul de dans alaturi de prieteni si am ‘savurat’ fiecare miscare de picioare.

A+

luni, 22 august 2011

Paris - ultima destinatie din vacanta

Iata ca am ajuns si in Paris dupa o luna de ‘vacanta’ pe meleaguri italiene si romanesti, obositi si un pic stresati datorita golurilor de aer din avion (am supravietuit  si zborului cu numarul 7 pe anul asta); am pornit cu ‘stangul’ periplul prin Paris, cu linia 1 de la metroul parizian inchisa, insa asta nu ne-a descurajat, am facut o mica plimbare pe renumitul bulevard Champs-Elysees. Incepuse sa ploua si mi-am scos umbrela 'plimbareata' (care a vazut si ea un sfert din Europa) si am pornit spre Arcul de Triumf , cel al francezilor de data asta.
Arc de Triumf aflat in Piata Charles de Gaulle, la capatul vestic al bulevardului Champs-Elysees, a fost construit in onoarea eroilor luptatori francezi si adaposteste Mormantul Soldatului Necunoscut.
Conceput de arhitectul Jean Chalgrin in 1806 dupa victoria lui Napoleon I de la Austerlitz, monumentul are o inaltime de 51 metri si o latime de 45 metri fiind al doilea arc ca marime din lume dupa unul putin mai mare construit in Coreea .
Chiar daca am mai fost de cateva ori bune la Paris, intotdeauna mai este ceva de vazut …
Ne-am plimbat un pic pe stradute si am ajuns la Centrul national de arta si cultura Georges Pompidou. Creat de catre presedintele Frantei Georges Pompidou care a vrut sa ridice o institutie culturala originala in inima Parisului, centrul reuneste unele dintre cele mai importante creatii moderne si contemporane, un loc in care artele vizuale convietuiesc la un loc cu teatrul, muzica, cinematografia, literatura si cuvantul vorbit. Localizat in centrul Parisului, intr-o cladire realizata de Renzo Piano si Richard Rogers a carei arhitectura simbolizeaza spiritul secolului 20, Centrul Pompidou si-a deschis pentru prima oara portile pentru public in 1977. Dupa lucrarile de renovare care au avut loc intre anii 1997 si 1999, a fost redeschis pe 1 ianuarie 2000 cu un spatiu muzeistic mai extins si zone de primire mult imbunatatite. De atunci, a devenit unul dintre cele mai vizitate locuri din Franta. Aproape 6 milioane de turisti admira Centrul Pompidou in fiecare an, fiind vizitat in cei 30 ani de existenta de peste 190 milioane de oameni.
Intr-o locatie unica si sub un singur acoperis, Centrul Pompidou gazduieste unele dintre cele mai importante galerii din lume prezentand cea mai mare colectie de arta moderna si contemporana din Europa, o impresionanta biblioteca publica ce poate adaposti 2000 de cititori, documente generale asupra artei secolului 20, zone pentru activitati educationale, librarii, un restaurant si o cafenea.
Raspunzand vocatiei sale interdisciplinare si misiunii sale de baza - aceea de a populariza toate lucrarile creative ale secolului 20 si cele care tintesc spre noul mileniu - in fiecare an Centrul Georges Pompidou gazduieste peste 30 expozitii publice si evenimente internationale.
Sa nu uitam insa si de faimosul lant de restaurante francez Flunch unde poti manca la preturi de 6 euro un meniu, locul unde am intalnit extrem de multi turisti rusi, semn ca rusii sunt mai cumpatati cand e vorba de 'cheltuiala'.
O ultima plimbare am facuto la Les Halles, situat chiar in inima Parisului, locul unde te poti relaxa la cumparaturi sau chiar in spatiul verde din Jardin des Halles. Din pacate magazinele erau inchise si majoritatea spatiului era in renovare, asa ca am pornit un pic dezamagiti spre Gare Paris-Monparnasse, una din cele 6 gari  'mari' din Paris, directia fiind  ultima din vacanta asta, Bordeaux.
Cam lunga vacanta insa nu ne-au lipsit ca de fiecare data peripetiile din 'decor', m-am intors cu forte 'proaspete' pregatita pentru reuniunea din septembrie cu 'vechii si noii' colegi...

sâmbătă, 20 august 2011

Bucuresti, dulce Bucuresti

Sustin cu tarie expresia romaneasca : ‘Nicaieri nu e mai bine ca acasa’.
Primul loc care merita vizitat atunci cand ajungi in Bucuresti este Muzeul National al satului - Dimitrie Gusti. Muzeul se afla langa Parcul Național Carol al II-lea construit in anul 1936 pe malurile lacului Herastrau, cunoscut sub numele de Parcul Herastrau, cel mai mare parc din Bucuresti cu o suprafata de circa 110 hectare. Muzeul satului contine o suita de expozitii permanente, gospodarii, monumente (troite si biserici), instalatii (staul, teasc, piua, moara de vant, moara de apa, cherhana, fierarie, carusel), un atelier de fierarie si unul de olarie, specifice diverselor zone ale tarii.  Mai multe detalii le puteti gasii pe site-ul lor oficial : http://www.muzeul-satului.ro/
Alaturi de Catedrala Incoronarii de la Alba Iulia, Mausoleul de la Marasesti si alte cateva monumente, Arcul de Triumf se afla printre monumentele de seama ale neamului romanesc care atesta participarea Romaniei la Primul Razboi Mondial din partea Puterilor Aliantei; alaturi de alte monumente de pe teritoriul Bucurestiului, Arcul de Trimf a fost construit ca urmare a proclamarii Unirii.
Ne mai putem lauda cu inca 3 lucruri importante care fac din Bucuresti un oras european : Pasajul Basarab care a mai fluidizat traficul din capitala ; autobuzele de noapte care te mai scutesc de niste bani  si nu in ultimul rand vestitele autobuze turistice dotate cu harti dar si ghid in limba engleza unde pretul unui bilet este de 25 de lei - un mod practic si sigur de a vedea vestita Casa Poporului, a doua ca marime  dupa Pentagon. Cladirea a fost construita in timp record in perioada 1983 - 1989, si inca de la inaugurare a ramas cea mai controversata cladire din Romania. Pentru multi, Casa Poporului reprezinta un monument monstruos al comunismului, pentru altii insa este motiv de mandrie romaneasca. Palatul Parlamentului are 1100 de incaperi, dintre care 440 sunt birouri, peste 30 de sali si saloane, 4 restaurante, 3 biblioteci, o sala de concerte si 2 parcari subterane. Toate materialele folosite la ridicarea si amenajarea cladirii sunt romanesti. Piatra, marmura si lemnul au fost aduse din toata tara, iar brocarturile, tapiseriile si covoarele au fost realizate special pentru incaperile cladirii
Unul din locurile pline de istorie care merita de asemenea vizitat este Caru’ cu Bere locul unde va puteti infrupta din cele mai gustoase bucate şi unde puteţi savura bere facută după o reţetă unică, originală din 1879. Restaurantul are si un mini muzeu de unde poti cumpara diverse suveniruri. Detalii pe acest site : http://www.carucubere.ro/en/homepage
Un alt ‘monument istoric’ al Bucurestiului este Hanul Manuc sau ‘ Hanul lui Manuc’ important obiectiv turistic, locul este si acum plin de restaurante si aici  te poti infrupta cu renumitii mici 100 % romanesti.
Aflata in imediata apropiere a hanului, Curtea Veche este prima curte domneasca din Bucuresti, ea devenind nefuncțională după incendiul din 1718, care a distrus întregul București și după cutremurul din 1738.
Poti face o plimbare pe strada Lipscani. In trecut a fost una dintre cele mai importante artere comerciale bucureștene. Clădirile (multe dintre ele ridicate în stil neoclasic și neobaroc în sec. XIX) au fost naționalizate în 1948, iar în anii 1980, autoritățile comuniste au dat locuințele spre folosire tiganilor care le-au adus într-o stare avansată de degradare. Degradare zonei a continuat și după 1990, iar atmosfera din trecut a dispărut astăzi aproape în totalitate. Actualmente se efectuează lucrări de restaurare a zonei, care vor mai dura însă câțiva ani, iar sub pavajul străzii Lipscani au fost descoperite ruinele mai multor hanuri medievale.  Din pacate, strada este inca in reabilitare, lucrarile dureaza si dureaza ...
Parcul Cismigiu situat vizavi de Primaria Capitalei este cea mai veche gradina publica din Bucuresti. Parcul a fost amenajt in stilul parcurilor englezesti. Numele parcului vine de la cismea.
Una dintre atractiile capitalei  mai putin cunoscute turistilor o reprezinta Castelul lui Vlad Tepes. Castelul este mai putin cunoscut publicului, insa are un farmec aparte si atrage prin aspectul medieval. Castelul Vlad Tepes a fost construit in 1906, cu ocazia a 40 de ani de domnie a regelui Carol I si reproducea la scara mica castelul lui Vlad Tepes de la Poienari, din judetul Arges.Castelul a avut mai multe functii, fiind pe rand sediu pentru corpul de garda a unei unitati militare, dormitoare pentru muncitori si subunitate de jandarmi, care indeplinea si asigura paza la cateva banci din Capitala. Din septembrie 2004 a devenit sediul Oficiului National pentru Cultul Eroilor.
Casa Melik este cea mai veche cladire locuibila din Bucuresti care s-a pastrat in forma ei originala si adaposteste Muzeul Theodor Pallady. In acest muzeu  vei gasi lucrari romanesti celebre,  precum Lalele Rosii, Place Dauphin, portretele actritelor Marioara Voiculescu si Maria Ventura, lucrari de arta europeana si orientala sau piese de mobilier. Colectia expusa aici numara peste 1200 de piese atat ale artistilor romani, cat si ale celor straini. Publicul mai poate vedea piese de arta decorativa, sculptura antica greco-romana, egipteana, indiana, khmera, dar si sculptura renascentista italiana si franceza. Muzeul mai detine si o serie de peste 800 de desene, peisaje, nuduri, portrete si interioare, reprezentative pentru perioada pariziana a pictorului Theodor Pallady.
Hanul cu Tei este singurul han din Bucuresti care si-a pastrat intacta forma originala de la inceputul secolului XIX. Hanul cu Tei a fost construit in 1833 de Anastasie Hagi Gheorghe Polizu si Stefan Popovici. Si astazi au ramas conservate, deasupra gangului de intrare, literele A.P. si S.P., initialele proprietarilor de atunci, dar si data la care a fost construit. In prezent, Hanul cu Tei adaposteste cea mai mare galerie de arta din Romania.
Ateneul Roman este una dintre emblemele Bucurestiului si reprezinta una dintre bijuteriile arhitectonice ale tarii. Ateneul a fost contruit in 1865, la initiativa unor personalitati marcante ale vietii culturale din Romania, printre care se numara Alexandru Odobescu, Carol Rosetti, Constantin Esarcu, V.A.Urechia si Dr.N.Kretzulescu. Atat exteriorul, cat si interiorul Ateneului impresioneaza prin maretie si frumusete. Sala de spectacole are o capacitate de 600 de locuri si 52 de loje. Bolta salii Ateneului este decorata cu elemente zoo, fito si antropomorfe in relief aurit, care amintesc de basmele romanesti. Ceea ce impresioneaza insa la Ateneul Roman este fresca de 70 de metri pictata de Costin Petrescu si realizata deasupra lojelor.
Muzeul Taranului Roman este un alt loc istoric al Bucurestiului. Peste 90 000 de obiecte din ceramica, tesaturi, costume populare si icoane pot fi admirate aici. Acestea sunt asezate in functie de principalele zone din tara noastra si specificul lor. Este primul muzeu din Europa care a primit in anul 1996 distinctia Muzeul European al Anului. Tot aici, exista si un magazin de unde poti achizitiona suveniruri in specificul muzeului.
Palatul Mogosoaia este situat la circa 15 kilometri de Bucuresti. Complexul conține clădirea propriu-zisă, curtea acestuia cu turnul de veghe, cuhnia (bucătăria), casa de oaspeți, ghețăria și cavoul familiei Bibescu, precum și biserica „Sfântul Gheorghe” aflată lângă zidurile curții. Palatul poartă numele văduvei boierului Mogoș care deținea pământul pe care a fost construit. Palatul Mogoșoaia a fost în posesia familiei Brâncoveanu timp de aproximativ 120 de ani, trecând apoi în proprietatea familiei Bibescu.
Asta a fost incursiunea prin Bucuresti, locuri pe care le-am vizitat si revazut de cateva zeci de ori, locul unde ne-am intalnit  vechii prieteni asa cum se cuvine la o 'balaceala' si un gratar.
Bucuresti o sa imi lipsesti, la fel ca si oamenii dragi care ma asteapta acolo...

duminică, 14 august 2011

Pe plaiuri ardelenesti - Ursii la mure

Nu puteam rata o ''repriza" de cules mure pe dealurile Romoselului. Pregatiti care mai de care cu galeti si galetuse ne-am urcat in masina cu gandul sa il intrecem la cules si mancat pe mos Martin. Drumul a fost plin de peripetii, o combinatie de ''Paris- Dakar" cu " Tour de France" ( varf de categorie speciala) unde adrenalina isi face simtita prezenta. Dupa o jumatate de ora de urcat cu masina am ajuns in sfarsit pe dealurile Romoselului, increzatori ca astazi vom avea o recolta strajnica de mure. Dealurile erau pline de murari dar si de aluni si meri semn ca prin zona asta se poarta agricultura bio. Dupa cateva ore de cules mure, ne-am intins scaunele sa ne bucuram de soarele care ardea dar si de privelistea minunata care ne-o ofera dealurile Romoselului. 
La intoarcere, am facut o oprire si pe dealul Cetate, unde se mai zaresc cu greu ruinele cetatii dacice. Pomenită, pare-se, chiar de Ptolemeu, sub numele de Singidava, cetatea de la Cugir a fost locuită cu întreruperi între secolele III î.Hr. şi I d.Hr. Era un spaţiu comun de locuinţe, fiind alcătuită din valuri de pământ şi un zid de piatră. Viaţa, în cetate, era dinamică; o spun vestigiile descoperite de arheologi, anume obiecte de ceramică, unelte, podoabe şi chiar patru morminte de incineraţie. Unul era mormânt princiar (singurul de acest gen din arcul carpatic), dotat cu sabie, lance, coif de fier şi armură. 
Un războinic fusese îngropat acolo, după incinerare, impreună cu cei trei cai ai săi. Cu siguranta, aceasta fortificatie se adauga multitudinii de cetati de aparare si de observare din care mai fac parte si mai bine cunoscutele cetati de la Costesti si Blidaru ce strajuiau drumul spre capitala regeasca Sarmisegetusa Regia.

A fost o zi superba, departe de forfota oraselor din ce in ce mai galagioase.

duminică, 7 august 2011

Pe plaiuri ardelenesti - Castelul Corvinilor (Huniazilor)


Iata ca am ajuns la o alta fortareata ce domina inaltimile din centrul Hunedoarei. Rosu, impunator, cu terenuri si ziduri abrupte, castelul Corvinilor pare a fi prototipul fortaretei medievale.
Construit pe la jumatatea secolului al XV-lea de principele Iancu de Hunedoara si extins de catre fiul sau, regele Matei Corvin, amandoi au ramas in istorie pentru ca au aparat Transilvania si prin extensie Ungaria, de Imperiul Otoman. In 1854 edificiul a fost devastat de un puternic incendiu, dar a fost restaurat in stil gotic : salile boltite, scarile inguste, capela rezonanta, turnurile semete si temnitele infioratoare sunt "ingredientele" nelipsite din orice castel care se respecta.
Alaturi de castel se afla o uzina de prelucrare a minereului de fier, in ruina, ale carei masinarii zgomotoase, seamana cu un aparat de tortura medieval. Inaugurat in anii 1850, combinatul a fost unul dintre cele mai mari din Romania.
Castelul are si un site unde puteti gasi foarte multe detalii extrem de interesante :
http://www.castelulcorvinilor.ro/

Castelul Corvinilor se afla si in topul mondial al  celor mai  fascinante constructii medievale, potrivit site-ului  oddies.com.
Renumitul Nicholas Cage a filmat pret de cateva zile in luna noiembrie, pentru filmul "Ghost Rider 2" printre constructiile medievale.

sâmbătă, 6 august 2011

Pe plaiuri ardelenesti - Cetatea Deva

 Nu puteam rata nici cetatea Deva aflata in imediata apropiere a orasului Simeria. Locul care iti da impresia ca esti mai aproape de Dumnezeu.
Cetatea Deva are cea mai veche datare in anul 1269. Urme mai vechi descoperite in acest loc duc insa firul vietuirii pana in zorii istoriei umane, apoi in perioada statului dac si stapanirii romane. In timpul feudalismului, viata cetatii era legata de numeroasele si grelele munci pe care taranii iobagi trebuiau sa le faca: pastrarea si apararea zidurilor cetatii, saparea santurilor, taierea lemnelor si a hatisurilor s.a. Aceste impovaratoare obligatii au facut ca cetatea sa devina, in decursul veacurilor, tinta multor rascoale.
In anul 1784, in timpul rascoalei conduse de Horea, Closca si Crisan, stapanii cetatii au opus rezistenta atacurilor iobagilor si minerilor din Muntii Apuseni. Neinarmati si lipsiti de o buna organizare, rasculatii nu au reusit sa cucereasca cetatea asediata. Siliti sa se retraga, ei au lasat in mana nobililor 86 de prizonieri, carora li s-au taiat capetele, iar trupurile le-au fost aruncate intr-o groapa comuna, in spatele cetatii.
Stapanii Devei au intampinat cu ostilitate si pe Mihai Viteazul, cand acesta se indrepta in 1600 spre Praga, in speranta de a gasi la curtea imparatului Rudolf ajutor impotriva Imperiului Otoman: "...din cetatea Devei indreptara tunurile asupra mea si inecara in Mures mai mult dintre ai mei".
Zidurile cetatii au inchis intre ele si pe multi luptatori pentru dreptatea si libertatea poporului, iar in timpul revolutiei de la 1848 aici s-au dat crancene batalii intre trupele revolutionare maghiare si armata tarista, venita sa inabuse revolutia
O explozie produsa in 1849 in magazia cu praf de pusca a aruncat in aer zidurile cetatii, prefacand totul intr-un morman cu pietre.
Trecand printre ruinele vechilor porti, prin hrubele slab luminate, gandul ne poarta spre vremurile cand probabil aici isi gaseau adapost haiducii. Aceleasi ruine, incarcate de mister si legenda, au zamislit multe povesti, rod al fanteziei populare. Una dintre acestea arata ca cetatea a fost zidita de zane cu parul de aur, fetele unor uriasi, care certandu-se intre ele au distrus-o. O alta legenda atribuie inaltarea zidurilor harniciei unor pitici.
Cetatea este pitoresc asezata pe dealul la poalele caruia se intinde orasul modern, imbracat in haina colorata a noilor constructii. Trecand pe aceste meleaguri, la mijlocul secolului trecut, calatorul englez Paget, incantat de privelistea ce se desfasoara de la inaltimea cetatii, a marturisit ca: "Putine locuri, prin cate tari am umblat, prezinta o panorama mai frumoasa decat aceea a Vaii Muresului."
Daca esti in trecere prin Deva arunca o privire si asupra cetatii.

vineri, 5 august 2011

Pe plaiuri ardelenesti -Parcul dendrologic SIMERIA

Pe o zi un pic ploioasa am poposit si pe plaiuri hunedorene in parcul dendrologic Simeria, locul ideal pentru o “gura” de aer curat.
Rezervatia din Simeria contine o serie de specii exotice rare. Considerat unul dintre cele mai frumoase monumente ale naturii din lume, parcul de la Simeria a fost infiintat la inceputul secolului al XVIII-lea, in jurul castelului nobiliar Gyulay din vechiul sat Biscaria, astazi orasul Simeria. In prezent, parcul se afla intr-un stadiu avansat de degradare. Lipsa de interes a autoritatilor a facut ca din 1990 si pana in prezent gradina zoologica din incinta parcului sa dispara de parca nici nu ar fi fost acolo, aleile din parc si lacurile unde altadata cresteau nuferi sunt neingrijite, chiar daca si-ar astepta vizitatorii pentru a-si perinda pasii prin cel mai frumos parc dendrologic din Romania. Parcul este situat pe malul raului Mures si este apreciat de specialistii in domeniul silvic si botanic ca fiind un monument national reprezentativ in arta parcurilor si, totodata, cea mai veche si mai valoroasa colectie de plante lemnoase exotice si autohtone din tara. Rezervatia dendrologica de la Simeria este unicat in aceasta parte a Europei Centrale si de Sud-Est, datorita speciilor exotice rare care se gasesc in acest parc. Stilul de amenajare si constructie este cel englezesc cu tenta romantica.
Primele specii exotice au fost introduse pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, cand a fost plantata o prima alee cu castani, eveniment cunoscut datorita unei lucrari din 1860, dar si datorita unor planuri de amenajare a parcului, care se afla la Arhivele din Deva. De la infiintarea parcului, acesta a fost domeniul unor renumite familii nobiliare din Transilvania si a fost transmis pe linie feminina de la primii proprietari ai parcului, cei din familia Gyulay, la familile Kun, Fay si pana la ultimii proprietari, cei din familia contelui Ocskay, de la care statul comunist l-a confiscat si trecut sub egida Academiei Romane.
Din 1870 au loc primele schimbari in arhitectura  parcului, dupa planuri precise, cu rol de a imprima un stil englezesc autentic prin introducerea a numeroase specii originare din Extremul Orient si America de Nord. Colectia dendrologica a parcului avea la inceputul anului 1949 peste 250 de specii de arbori, iar in prezent in parc exista 2.165 de specii diferite de plante si arbori exotici rari pentru aceasta zona a Europei. Aici a avut loc studiul experimental de aclimatizare a arborelui de Segovia Gigantea, care este originar din Africa, dar si a speciilor de arbori, arbusti si plante exotice, pentru infrumusetarea parcurilor urbane din Romania si din intreaga lume, statiunea si parcul dendrologic de la Simeria bucurandu-se de recunoastere pe plan mondial in domeniul silviculturii.
Parcul dendrologic Simeria este locul ideal pentru a te racori in zilele toride de  vara.

joi, 4 august 2011

Pe plaiuri ardelenesti - Statiunea Gioagiu Bai

Iata ca am ajuns si in statiunea de bai termale de pe vremea romanilor.
Statiunea Geoagiu Bai este situata pe valea paraului Clocota, la 12 km de orasul Orastie la o altitudine de 350 m, in mijlocul unor coline acoperite de paduri de fag si brad. Existenta acestei asezari este atestata prin marturiile cioplite in piatra, cu aproape 2000 de ani in urma, din perioada Daciei romane, sub numele de Germisara. Din pacate baile romane arata deplorabil pe langa faptul ca nu se investeste nimic, nici nu se pastreaza.
In repertoriul bogatiilor si frumusetilor naturale randuite in decorul Muntilor Apuseni, statiunea balneoclimaterica Geoagiu Bai apare ca un adevarat margaritar. Denumirea de “dar al Metaliferilor” poate fi interpretata fie ca simbol al varietatii de bogatii minerale cuprinse in adancurile pamantului, fie ca expresie a multiplelor calitati dietetice-curative ale apelor sale minerale, asociate cu frumusetile odihnitoare ale peisajului natural, ce rasplatesc cu prisosinta pe oricine vine pe aici. Pentru ca natura a fost nespus de darnica cu aceste meleaguri, imbinând intr-un atragator decor, in chipul cel mai fericit, tot ceea ce ar putea oferi muntele si marea.
Apele minerale din statiunea Geoagiu Bai sunt termale si mezotermale, bicarbonate, calcice, magneziene cu urme de fier si hidrogen sulfurat, hipotone, carbogazoase si cu o usoara radioactivitate. Apele mezotermale minerale ale statiunii Geoagiu Bai se folosesc in cura interna si in cura externa. In cura interna sunt recomandate in diferite cazuri: gastrite cronice, afectiuni cronice hepatobiliare si diabet, alergii, anemii si convalescente dupa boli infectioase. In cura externa sunt indicate in afectiuni ale aparatului locomotor, ale sistemului nervos periferic, in tulburari circulatorii si afectiuni ginecologice.
Imprejurimile statiunii Geoagiu Bai ofera numeroase atractii turistice amatorilor de drumetie. Sa nu uitam si de strandul din centrul statiunii care are 2  bazine cu apa termala si alte 3 bazine cu apa recirculata, unde intrarea este numai 20 de lei.
Sa nu uitam insa si de cascada din Gioagiu  care este situata in partea de sud-est a statiunii. Drumul pana la ea este un pic anevoios insa cascada merita cateva minute din timpul tau.
Revin curand cu alte peripetii din Ardeal.

marți, 2 august 2011

La vita e bella (Milano – terza giornata)

A treia zi am inceput-o cu o greva generala la transporturile milaneze. Nici un metrou, nici un tren nu a functionat pe toata durata zilei, iar transporturile de la suprafata circulau in regim de duminica. Asta nu ne-a ingrijorat deoarece mai aveam doar cateva ore de petrecut in Milano, iar bus-ul  spre Bergamo nu avea nici o treaba cu transporturile milaneze (cred ca din punctul asta de vedere am fost norocosi).
Parada milaneza a palatelor pline de obiecte de arta si a galeriilor continua cu Palazzo dell’ Ambrosiana(1609), sediul unei faimoase biblioteci fondata in secolul al XVII-lea de cardinalul Frederico Borromeo, arhiepiscop de Milano. In palat se afla si o galerie de arta plina cu capodopere venetiene, lombarde si florentine. Printre cele 750.000 de volume si 35.000 de manuscrise ale bibliotecii se gasesc desene ale lui Leonardo Da Vinci, Rafael, Caravaggio, Botticelli, Tintoretto si Tizian, un exemplar al “Iliadei” din secolul al V-lea si primele editii ale volumelor lui Dante(1353), Virgiliu (1470) si Boccaccio (1471).
Desi greva ne-a tinut un pic departe de alte obiective turistice nu puteam rata vestitul stadion “Scala fotbalului”  Stadio Giuseppe Meazza, numit si San Siro datorita locatiei, locul unde isi disputa meciurile de domiciliu faimoasele echipe A.C. MILAN si F.C. INTERNAZIONALE MILANO.
Am mai facut un ultim tur prin magazinele milaneze uimiti din nou de preturile practicate de milanezi.Nu puteam rata un suvenir milanez si mi-am achizitionat o geanta pentru colectia mea de 20 de genti portugheze, franceze si italiene. Ne-am oprit sa luam pranzul la unul din restaurantele cu auto-servire aflate in imediata apropiere a statiei de tren Stazione Centrale, unde am mancat un piept de pui cu cartofi cu rozmarin, si un serbet de capsuni. Ne-am urcat in bus-ul care ne ducea spre Bergamo, iar dupa un drum de o ora si cateva minute am ajuns si la “Orio del Serio”, pregatiti pentru urmatoarea destinatie Bucuresti.

luni, 1 august 2011

La vita e bella ( Milano - seconda giornata )

Treziti dis-de-dimineata, curiosi parca sa descoperim” misterele din orasul Milano am pornit la drum pe o temperatura care ne amintea de zilele calduroase ale Bucurestiului.
Prima oprire a fost Plazza del Duomo, o capodopera in stil gotic cu decoratii elaborate. Exteriorul este impodobit cu 2245 de statui, 135 de turle, 96 de garguie si 1 kilometru de borduri. Fondata in 1386, constructia a fost initiata de Gian Galeazzo Visconti (conducatorul de atunci al orasului Milano) care spera ca prin aceasta constructie Dumnezeu o sa-i daruiasca un mostenitor de parte barbateasca. Cerul l-a rasplatit, insa, Giovanni Maria (fiul) a fost asasinat la putin timp dupa ce a preluat puterea la inceputul anului 1400. Lucrarile la catedrala au continuat inca cinci secole, ultimele retusuri fiind adaugate la ordinul lui Napoleon. Vitraliile care dateaza din secolul al X-lea sunt cele mai mari din Europa, in timp ce cadranul solar datand din anul 1786, aflat la intrarea in catedrala, este cel mai mare din lume.
La sud de catedrala se afla Palazzo Reale, construit in secolul al XVIII-lea pentru marii duci de Austria. Astazi una din aripi adaposteste muzeul catedralei  Museo del Duomo  ale carui puncte de atractie sunt mulajele dupa statuile din catedrala, un admirabil dom executat din lemn si pictura lui Tinotoretto. La etajul al doilea al palatului se afla Museo Civico d’Arte Contemporanea, o expunere de arta moderna indrazneata cu lucrari semnate de : Matisse, Picasso, Braque si Boccioni, farul pictorilor futuristi din Milano.
La nord de catedrala se afla Galleria Vittorio Emanuelle II, un superb pasaj inchis cu sticla(1865), o capodopera belle-epoque, care poate fi admirata cel mai bine la una din cafenelele cuibarite printre sediile de birouri sic si magazine luxoase. O scurta plimbare in “galleria” te duce cu gandul la ghinionistul Giuseppe Mengoni care a cazut de pe acoperis si care a murit la doar cateva zile inainte de inaugurare in 1877.
 In Teatro alla Scala situata in imediata apropiere a galeriei gasesti un muzeu ce contine amintiri din lumea operei, costume, portrete, si jobenul lui Verdi.
Dupa ce ne-am odihnit pentru cateva momente in micul parculet aflat in Plazza della Scala si am admirat statuia lui Leonardo, am pornit la drum spre Museo Poldi-Pezzoli. Muzeul este gazda unei incantatoare colectii de arta lasata mostenire orasului de bogatul aristocrat Giacomo Poldi-Pezzoli in anul 1879, o colectie vasta de arta si artefacte. Printre cele mai frumoase picturi de aici se numara : “Madona si pruncul”, “Portret de barbat” al lui Mantegna, “Madona” al lui Boticelli, “Portret de femeie tanara” al lui Antonio.
Urmatoarea oprire a fost Castello Sforzesco cel mai maret monument din Milano, o fortareata din caramida rosie cu turnuri inalte si ziduri de aparare. Castelul gazduieste patru muzee, insa cele mai importante sunt Pinacoteca si Museo d’Arte Antica unde se afla si ultima lucrare netreminata a lui Michelangelo “Rondanini Preta”. La nord de castel se afla Parco Sempione  cel mai mare si central parc al orasului. Dupa o plimbare in parc ne-am indreptat pasii grabiti spre Aquario Civico unul din cele mai vechi aquarium-uri din Italia. Acesta gazduieste peste 36 de acvarii imense ce contin peste 100 de specii de pesti ce traiesc in medii similare habitatului lor natural fie el mediteranean sau amazonian. Punctul central il constituie pestii nativi italieni atat de apa dulce cat si de sarata. Aici mai regasim si o expozitie inedita a lumii submarine de pe alte continente precum “amazonienii” pirania.
Dupa aquarium, am pornit pe jos spre Plazza Moscova, locul unde se afla renumita “Pizzeria Grand’Italia” locul unde dupa parerea mea se mananca cel mai bine din Milano. Din multitudinea de pizza, am ales “Nicola- normale, crudo, rucola e pomodoro fresco”  si “Farcita- normale con cotto, funghi e carciofi” adica o pizza care are la baza rosii, oregano si mozzarella. Am ales un vin “ Tocai Fruliano” iar la desert “Tartufo”.
Dupa un asemenea ospat ne-am indreptat “obositi” spre hotel, cu gandul ca mai avem o zi plina pentru inca o plimbare in Milano. Pe drum ne-am oprit sa ne “clatim” ochii cu cateva magazine milaneze, unde am fost surprinsi de preturile practicate, ceea ce denota ca moda milaneza este una din cele mai scumpe din lume.

duminică, 31 iulie 2011

La vita e bella ( Milano – prima giornata )

Cine ar fi crezut ca aterizam pentru cateva zile si in capitala modei Milano?
Milano, orasul cel mai bogat din Italia, locul unde se regasesc faimoasele magazine de lux cu preturi care iti taie respiratia…
Milano nu mai este locul pe care eu il stiam mai demult…am observat in ultimul timp ca majoritatea locurilor care sunt vizitate de turisti atrag ca un magnet  micii speculanti care vand iluzii turistilor, mai mult sau mai putin creduli.
Pe langa magazinele cu vitrine “glamour” se regasesc si mici magazine ambulante unde produsele sunt toate “made in China”.
Deci, sa continuam intr-un mod un pic sarcastic, spunand ca Milano ne-a lasat un gust amar si o gaura consistenta in buzunare, asta pentru ca daca vrei sa vizitezi muzeele trebuie sa te pregatesti cu cel putin 100 de euro pentru 2 persoane.
Centrul civic modern se afla in partea de nord-vest in jurul statiei de tren  “Stazione Centrale”, o cladire colosala construita de Mussolini in 1931. Aceasta zona este dominata de un sir de zgarie nori dintre care rasare semet Pirelli Tower.
Prima zi din Milano am petrecut-o in una din cele mai frumoase galerii de arta - Pinacoteca di Brera, care cuprinde cea mai valoroasa colectie de arta din nordul Italiei, dupa Venise Gallerie dell’Accademia.
Ne-am oprit la unul din restaurantele situate in imediata apropiere a bibliotecii unde am ramas pentru a servi ceva specific italienesc - “risotto alla milanese”; ‘cotoletta alla milanse” urmat de un vin “lugano” iar la final un tiramisu si desigur un cappuccino.
A doua oprire a fost la renumita “Cenacola Vinciano” la care este nevoie de o rezervare de cel putin o luna de zile, aici se afla lucrarea lui Leonardo Da Vinci - “Cina cea de taina” (1494-1497). Pictura a avut parte de restaurari grosolane dar si de ghinion: la un moment dat, calugarii rezidenti au spalat o parte a picturii, apoi trupele napoleoniene au folosit zidul pentru a trage la tinta, iar in 1943 o parte a cladirii a fost distrusa de o bomba in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Pictura a fost restaurata pentru a-si arata grandoarea initiala, coloritul superb si compozitia dramatica, elemente care fac din ea capodopera fara egal a lumii.
Cam atat pentru prima zi, ma intorc cu forte proaspete sa mai povestim despre urmatoarele zile petrecute in Milano dar si cele petrecute hai-hui prin Romanica.

joi, 30 iunie 2011

Soldurile bordeleze

Hello…
Nu am mai scris pe blog din lipsa de timp…ocupata odata cu scolica, sala si apoi cu soldurile.
Da, solduri. Am vrut sa relatez de la fata locului, destul de dezamagita in perioada asta... Sunt reduceri dar parca produsele sunt din ce in ce mai ‘proaste’ calitativ.
Finetea privirii mele de critic imi aduce aminte de perioada cand provincialele ‘purtau sandale cu ciorapi’...categoria asa NU. Sau pentru ele asta e MUST HAVE-ul sezonului de vara.
Ca de obicei, la inceputul fiecarei soldari, ‘ma crizez’ si incep sa imi pun diverse intrebari in ceea ce priveste ‘nevoia’ de a mai cumpara cate ceva, desi dulapul ‘da sa cada pe noi’, insa ‘nevoia’ si nu ‘necesitatea’ isi spune cuvantul.  Acum ce sa fac daca toate hainele vorbesc cu mine, si ma roaga sa le iau acasa. Dar ce ma fac atunci cand ‘sotul meu’ ursuletul are acelasi ‘hobby’ ca si mine… not nice
Luptam pentru fiecare coltisor al dulapului, si parca dulapul saracu’ nu mai poate, si noi ce facem : indesam si indesam…
Sa revenim la perioada asta ‘aglomerata’ din viata mea, cand, ca orice om colind orasul in lung si lat, in cautarea soldurilor perfecte. Si ce gasesc, magazine ticsite cu haine soldate dar din colectiile de acum 2-3 ani. Si atunci la ce e bun sa iti cumperi haine la reduceri atata timp cat ele nu mai sunt la moda ? Pai daca e sa judecam asa, ‘moda’ e doar un moft. Important e ce iti sta bine, nu si ce se poarta in sezonul respectiv. Multe femei fac greseala sa isi cumpere haine pe care oricum nu le poarta, numai de dragul de a mai cumpara cate ceva.
Mai am 3 saptamani sa ma mai gandesc, cam ce mi-ar mai trebui ca dulapul sa se echilibreze cat de cat, dupa aia, plecam in vacanta ( unde sper sa mai prindem si pe acolo ceva ‘reduceri’) pe langa obiectivele turistice ne mai putem racori si pe la un mall, asa ca sa imbinam utilul cu placutul…

joi, 23 iunie 2011

Futuroscope-Inapoi din viitor (Ziua 2)

Treziti dis-de-dimineata, duminica am luat micul dejun cu gandul sa mai descoperim din magiile Futuroscope-ului.
Prima oprire a fost ‘Les yeux grands fermes’ unde am ‘trait’ o experienta senzoriala de 20 de minute. Am simtit, ascultat, atins fara sa vedem practic nimic. Pretul unui bilet este de 5 euro, banii fiind alocati asociatiei ‘Les yeux grands fermes’  care se ocupa de persoanele cu deficiente de vedere.
Cel de-al 16-lea ‘monument’ virtual a fost ‘Les ailes du courage’ in 4D, o aventura bulversanta petrecuta deasupra granitei cordiliere dintre Argentina si Chile, o atractie ce invita la explorarea sentimentelor unui barbat care lupta pentru supravietuire. Ca de obicei dragostea invinge moartea...
In ‘Monstres des Mers’ am trait experienta 3D in lumea creaturilor gigant ale marilor, prin povestea unui delfin preistoric.
Se pare ca cea mai magnifica atractie a parcului (citind pe forum-uri) ar fi Arthur, l’aventure 4D ; situata pe 2 etaje, in lumea feerica a lui Arthur iti trebuie suficient de mult curaj sa lupti alaturi de  Minimoys. Maxim de senzatie, in aceasta concentratie de tehnologie, sub regia lui Luc Besson. Nu este recomandata cardiacilor si nici celor care au luat masa.
Dupa o ‘zguduire ca la carte’ am luat masa la ‘Studio grill’ decorat si colorat in stilul anilor 60, unul din cele mai bune restaurante din parc, dupa parerea mea. Aici gasesti tot felul de specialitati de rotiserie si un bufet imens cu deserturi de tot felul.
Dans avec les Robots’, inca o aventura care nu este recomandata cardiacilor. Un dans la 7 metri inaltime, un balet imaginat de Kamel Ouali. Daca nu vrei sa ai parte de senzatii asa de tari, te poti multumii uitandu-te de la etaj. 
Pentru o relaxare totala ne-am oprit la cea de-a 21-a atractie a parcului - ‘Van Gogh’, o incursiune de 30 de minute in lumea artei prin ochii omului si pictorului Van Gogh.
Atractia numarul 22  a fost ‘La Cite du Numerique’, un mic orasel unde te poti amuza alaturi de familie jucand pe playstation, relaxandu-te pe cuburi sau participand la cele 2 spectacole ‘Le SpectaMoleculaire’ si ‘FutuRobot, le nouveau defi’.
Ultima atractie a fost ‘Science/Fiction : voyage au coer du vivant’ : am descoperit cele 76 de fotografii gigant in aer liber, alaturi de o fantana dansanta de apa calda. In parc se mai gasesc si combinatii de arta si natura cum ar fi : ‘Le Land Art’, ‘Les Sculptures de Toutain’ , ‘Les jardins étonnants’ , ‘Sculptures lumineuses’, dar si numeroase buticuri din care iti poti lua tot felul de suveniruri. 
Am mai uitat sa mai adaug ca un bilet pentru o vizita la Futuroscope este de 68 de euro de persoana pentru 2 zile, insa eu il recomand cu caldura persoanelor dornice de o altfel de ‘distractie’.
Am luat masa rapid alaturi de ‘gasca de francezi veseli’, cam obositi acuma dar incantati de ce vazusem in cele 2 zile, si ne-am indreaptat spre Bordeaux, unde am avut parte de un ‘buson’ de toata frumusetea.
Lumea virtuala e la fel de frumoasa ca cea reala, uneori merita sa mai ai parte si de altfel de ‘viziuni’ fie ele si virtuale...

Pe curand!

luni, 20 iunie 2011

Futuroscope - Incursiune in lumea virtuala (ziua 1)

            Am petrecut un week-end de vis la Poitiers, la parcul european al imaginilor in miscare,  Futuroscope. Parcul a fost deschis in 1987 ca urmare a unui proiect al imaginatiei unui politician local, atragand anual mai multe milioane de vizitatori. Orice fel de tehnologie vizuala care se poate imagina se gaseste aici gratie tehnologiei IMAX : ecrane inalte de 7 etaje, de 900 m2, un ‘covor magic’, un ecran de apa,  sali cu scaune ce simuleaza miscarile de pe ecran, o sala de dans … cu roboti, proiectii 3D  si  4D care te prind in actiunile lor,  si ultima gaselnita, o gradina-robot interactiva, iar seara  spectacol de lasare si apa.
            Parcul este dedicat in mare parte adolescentilor si adultilor, mai putin copiilor, insa exista si un loc pentru ei - ‘Le monde des enfants’.
 Dupa 4 ore de mers si dupa un popas pentru o mica gustare de 20 de minute, am ajuns sambata la Futuroscope. In speranta ca vom avea 2 zile pentru a vizita parcul, deci,  timp suficient pentru a vedea toate ‘minunile’ oferite de parc, ne-am indreptat cu pasi grabiti dar si cu o curiozitate nemarginita catre prima din cele peste 23 de atractii ale parcului:
 1. ‘Les Animaux du Futuroscope’ - imbarcati intr-un safari interactiv in viitor, locul unde ne puteam juca timp de 10 minute cu micile animalute ale viitorului.

2. ‘La Vienne Dynamique’ - am avut parte de o aventura turistica extrem de agitata timp de 20 de minute, in prima faza un joc de lasare si apa, iar in a doua parte scaune care simuleaza miscarile de pe ecran cum ar fi : efecte de viteza, ploaie, vant, miros.

3. ‘Chocs Cosmique’ - sub un dom imens am participat la o explorare de spatiu spectaculoasa timp de 23 de minute cu comentarii ale actorului Lorant Deutsch. Prin timp si spatiu am descoperit coliziunile cosmice care a modelat universul.  Aici se afla expus si o bucata de 360 de kg din meteoritul Canyon Diablo.

4. ‘Voyageurs du Ciel et de la Mer’ - timp de 20 de minute in fata a 2 ecrane de peste 700 de metrii patrati unul aflat in fata si celelalt sub picioarele noastre, am explorat, parca pe viu, lumea pasarilor si a animalelor marine.

5. ‘Le monde de enfants’ - o lume a copiilor dar si a adultilor inca copii… o lume plina de senzatii.

 6. ‘Coup de Foudre a Pizza Hill’ - la bordul unui simulator am ‘trait’ timp de 5 minute cea mai dinamica aventura din parc. Nu este recomandata cardiacilor.

Am facut o mica pauza de jumatate de ora sa luam masa la restaurantul ‘Le Lac’ unde am avut parte de o priveliste minunata asupra lacului si ansamblului de jocuri acvatice aferente acestuia.

Urmatoarea oprire a fost la ‘Les astromouches’, atractia cu numarul 7 din parc. Alaturi de cele 3 musculite astronaut: Nat, IQ si Scooter, am retrait timp de 40 de minute, in format 3D primii pasi ai omului pe Luna dar si aventura la bordul navei Apollo 11.

8. ‘Illusions magique’ - un uimitor spectacol de magie creat de Bertran Lotth. Aflat pe scena, iluzionistul te duce printr-un labirint al imaginatiei timp de 20 de minute, creand emotie, rasete si chiar mirare.

9. ‘Le 8e Continent’ - participam alaturi de 2 oameni de stiinta la distrugerea deseurilor adunate in marile si oceanele lumii, pe un scuter si inarmati cu un pistol cu laser.

10. ‘EcoDingo’ - la carma unei nave verzi timp de 5 minute avem parte de foarte multa adrenalina. Socuri puncate de imagini si obstacole neasteptate.

11. ‘Cyber Avenue’ - aici avem parte de peste 60 de jocuri pentru adulti si copii. Majoritatea jocurilor fiind cu plata, respctiv 2 euro un jeton.

12. ‘La Gyrotour’  profitam de o panorama a parcului la 45 de metrii inaltime.

13. ‘Louisiane’ - plonjam timp de 25 de minute, in inima unei regiuni pe cat de frumoase pe atat de vulnerabile, Louisiana. Pe un ecran inalt cat un imobil de 7 etaje ramanem uimiti de cat de devastator a fost uraganul Katrina.

14. ‘Ma maison pour agir’ - proiectat dupa o idee a lui Michel Bridge descoperim un ansamblu de solutii pentru a reduce consumul de energie si emisiile de gaz cu efect de sera. La intare gasim un vehicul electric special construit pentru a evita blocajele in trafic si de a parca cu usurinta.

            Ne-am reunit grupul pentru a cina la unul din restaurantele din apropierea parcului, urmand ca la 22h45 sa avem parte de un spectacol nocturn ‘Le mystere de la note bleue’ semnat de Yves Pepin.
            Ne indreptam obositi spre hotel, am avut parte de o zi superba la Futuroscope, nerabdatori sa descoperim a doua zi urmatoarele atractii. Am adormit cu gandul la farmecul pe care-l are totusi realitatea virtuala.

Pe curand!

vineri, 10 iunie 2011

Grotele de la Meschers si Talmont


Luni am pornit la drum dis de dimineata, dezamagiti un pic de norii de pe cer.
Directia era departamentul Charente-Maritime aflat in imediata apropiere de Gironde. Dupa ce am scapat de traficul infernal de pe autostrada, am dat de pajistile superbe pline de vita de vie, grau, porumb si chiar vinete, imi aduceam aminte cu placere de drumul pe care l-am parcurs cu masina acum cativa ani, de la Sighisoara la Sovata, atat de izbitor semanau peisajele...Soarele ‘uda’ cu razele peisajele de basm.
Dupa 2 ore am ajuns la Meschers unde se afla grotele Matata si Regulus. Am facut o vizita ghidata a grotelor unde se imbina istoria inceputa din perioada preistorica si pana in secolul al XIX-lea. Am inceput cu grotele Matata. Aici circula povesti cu vikingi care semanau teroare in toata regiunea in anul 844; protestanti care veneau in grote pentru a se ruga, utilizand grotele ca niste temple fiind ucisi mai apoi de biserica catolica; pirati care atacau vasele ce se indreptau spre Bordeaux, la ordinul lui Henry al IV-lea, au fost ucisi iar corpurile aruncate in mare; pescari ce prindeau  sturion (pestele de legenda) cunoscut pentru icrele sale extrem de scumpe; nu in ultimul rand restaurantul construit special pentru burghezi in secolul al XIX-lea, care a functionat pana in anul 1982, aici mancand diverse personalitati ale timpului, inclusiv Johnny Hallyday.
Grotele sunt situate pe 2 etaje : etajul 2 are mai multe camere care reflecta istoria mai multor secole si renumitul restaurant; iar etajul unul care se mai numeste si ‘Grota indragostitilor’ bazata pe o legenda trista dintre o printesa de 19 ani si un june de 16 ani.
Dupa ce am vizitat grotele, am luat pranzul pe faleza superba de la restaurant, unde am avut parte de o priveliste care iti taia respiratia.
Dupa pranzul copios am mers sa vedem si grota Regulus aflat in imediata apropiere de Matata. Ne-am odihnit picioarele pe o banca, admirand din nou privelistea superba.
Ne-am pornit la drum spre Talmont, un mic satuc pescaresc construit in anul 1094, aflat in imediata apropiere de Meschers unde cresc renumitele flori de aproape un metru lungime ‘ roses des tremiers’ (flori salbatice care se gasesc si in tara noastra). Pe bordul falezei se afla biserica Sainte Radegonde construita in secolul al XII-lea pentru regina Frantei, Sainte Redegonde, care este o alta halta pe ruta spre Saint-Jaques-de-Compostelle. Talmont a fost si o fortareata medievala, urmele fiind inca si acum vizibile daca faci o plimbare pe faleza. 
In Talmont se afla si un mic muzeu de istorie care ne readuce aminte de vremurile cand sturionul era la mare cautare.
Talmont este si locul unde fluviile Garonne si Dordone se varsa in Gironde acesta la randul lui varsandu-se in Oceanul Atlantic, o combinatie de apa dulce maronie cu apa sarata de un albastru ca cerul.
Pentru o mai buna priveliste am poposit si pe faleza aflata vizavi de Talmont.
Dupa ce ne-am ‘incarcat’ cu asa privelisti minunate, am plecat spre Bordeaux, cu gandul ca vom mai reveni inca o data pe aceste meleaguri.
Pe curand!

joi, 9 iunie 2011

Talmont

C’est Talmont, une des haltes sur les chemins de Saint-Jaques-de- Compostelle, que fut construite l’église au XIIe siècle, au bord de la falaise, par les moines bénédictins de l’abbaye de Saint-Jean-d’Angély. Celle-ci fut dédiée à Sainte Radegonde, reine de France, devenue moniale au monastère Sainte-Croix de Potiers, qu’elle avait fondé.
Talmont est aussi une "Ville close"  édifiée en 1284, sur le plan des places fortes médiévales, par Edouard Ier roi d’Angleterre, qui régnait alors sur l’Aquitaine et les rives de la Gironde.
Le tracé à angle droit des rues et venelles n’a pas changé depuis cette époque. De la promenade, le long de la falaise, les remparts sont encore visibles. La porte d’une ancienne tour, ouvrant sur le fleuve, fut nommée "La Tour Blanche" pour, dit-on, rappeler celle de Londres.
En Talmont, on trouve en été les  fleurs qui s'appelles "roses trémières", qui sont très grandes.

 Musée d'histoire locale et de la pêche dans l'estuaire

Le musée présente, de façon vivante (objets, projections, maquettes), l'histoire cachée du site. La "Ville close", construite par les Anglais en 1284, détruite par les Espagnols en 1652, faillit devenir un port Américain en 1917...On y découvre également le bourg de Talmont à travers les âges. Un Musée de la pêche dans l'estuaire complète la visite.

A+


marți, 7 iunie 2011

Les Grottes de Matata la cite troglodytique de l’estuaire de la Gironde

La muraille crétacé bordant la rive droite de la Gironde, a hauteur de Meschers est percee de grottes creusées  par la mer et ensuite ouvragées par l’homme. Leur ensamble constitue une pittoresque ruche dont les parois ornées de coquillages fossiles font partie intégrante du décor.
Ces grottes ont été en outre le témoin de nombreux événements.
 Habitées dès la préhistoire, elles ont vu passer les Sarrasins en 730 qui laissèrent selon la tradition des silos creusés dans le terrasses. Ceux-ci encore visibles, servirent plus tard de cache pour entreposer le sel de contrebande afin de ne pas payer cet impôt si lourd qui le frappait : La Gabelle.
Un siècle plus tard, en 844, le terrifiants Vikings affolerent les populations du littoral et semèrent la terreur dans toute la région.
Vinrent ensuite les Protestants devant se cacher pour pratiquer leur religion, ils utilisèrent ces grottes comme temples.
Elles servirent de repaires aux brigands naufrageurs et autres pirates qui rançonnaient les bateaux marchands se dirigeant vers Bordeaux.
Ici intervient la legende
Charlotte de Tremoille, épouse de Henri de Condé, était propriétaire a Meschers du Château Bardon. Au XVI le siècle, la jeune princesse y faisait quelques visires en compagnie de son page Permilhac de Belcastel. En l’année 1588 Henri de Condé fut trouvé mort empoisonné. Sa veuve fut accusée et emprisonnée durant six ans. Permilhac, soupçonne de complicité s’efuit et se cacha dans le grottes de Meschers. Tapis dans son creux, vêtu comme un misérable, ne sortant que la nuit, il passa d’abord inaperçu. Un matin, comme il passait près d’un moulin, quelqu’un lui demanda son nom, il répondit par un poème en latin, relatant la beauté du lever du jour ‘Matuta Matutina’. L’aurore, ce mot, mal compris, se transforma en Matata et devint son nom.
Au XVIIIe et  XIXe siècle, elles furent le refuge des pécheurs et des sans abris.
Puis elles devinrent un lieu de promenade pour la bourgeoisie en villégiature à Royan.
On y vit alors apparaître des guinguettes et des restaurants dont Matata, le dernier a être encore ouvert au public en crêperie.
Il n’y a pas si longtemps encore, on venait y déguster le caviar de la Gironde, car au pied de ces falaises se pêchait l’esturgeon, peuplant toujours l’estuaire mais désormais protégé.
Ces grottes représentent un réel intérêt touristique et cultural.



A +