joi, 26 mai 2011

Dîner ensemble et Le premier Cri


Marti am avut parte de o seara incredibila. Am asistat la  prezentarea primei carti scoase de Marie-Anne Boutet (in cea de-a doua carte ma regasesc si eu) care se numeste ‘Les traditions du Monde , Livre I -Les naissances’, in care sunt descrise cateva traditii, una mai interesanta decat cealalta, strans legate de nastere din diferite tari.  
Prezentarea a avut loc la una din primariile aflate in imediata apropiere a Bordeaux-ului. Dupa prezentarea cartii si  un mic bufet, am fost invitati sa vizionam filmul ‘Le Premier Cri’, un film in care se vorbeste cu extrem de multa libertate despre nasterile in diferite tari de pe mapamond. Mie mi se pare un pic cam exagerat filmul, insa merita vazut.
Cum le place francezilor sa zica ‘dîner ensemble’, dupa film am avut parte de un festin culinar incredibil, participand foarte multe persoane din diferite tari ale lumii :China,Taiwan, Uzbekistan, Rusia, Cuba, Algeria, Tunisia, Maroc, Turcia,  Franta si Romania. La mese am fost asezati parca in functie de continent. Asia a stat la o masa, Africa la alta si evident Europa la o alta. A fost o seara superba care sigur se va mai repeta, ceea ce ne-a unit pe toti a fost cu siguranta limba franceza.

A+

marți, 24 mai 2011

Prima zi de plaja

Sambata ne-am trezit de dimineata cu o ‘pofta nebuna’ sa facem primul bronz pe anul asta. Inarmati cu prosoape, creme de plaja, palarii, ochelari si impreuna cu Alexandra am pornit periplul spre ocean, directia fiind una clara, Arcachon.
Dupa nebunia de pe autostrada am ajuns in sfarsit la Arcachon unde soarele stralucea mai puternic decat in Bordeaux. Briza oceanului te facea sa iti aduci aminte de zilele petrecute la  Marea Neagra.
Ne-am instalat pe nisipul care iti incingea talpile si ne-am relaxat privind zambitori spre soare. 
Plaja era plina de lume la fel de dornica ca si noi sa prinda primul bronz pe anul asta. Pacat ca nu am putut face baie, apa oceanului fiind destul de rece. Am avut parte de o zi superba asa ca pentru prima zi de plaja.


A +

luni, 16 mai 2011

Saint-Emilion - vie cat vezi cu ochii

Am mai povestit si anul trecut despre Saint-Emilion, asa ca nu o sa spun decat ceea ce nu am mai spus…
Saint-Emilion merita vizitat in orice anotimp, dar mai ales ‘toamna cand ruginesc frunzele de la vie’. Noi am ajuns tot primavara, asa ca mai avem un motiv  in plus sa ajungem la Saint-Emilion si toamna asta.
Am avut si un ghid bun, o prietena  ce locuieste aici si care are cunostinte foarte bune despre vin, pentru ca si lucreaza in Saint-Emilion la unul din producatorii de vin, asa ca am avut un ‘ghid’ perfect.
Merita neaparat sa faci un tur cu trenuletul turistic printre viile care parca nu se mai termina… 
Puteti opta pentru o vizita si degustare a vinului facut la Château Rochebelle, insa nu va lasati pacaliti, cel mai ieftin vin de Saint-Emilion costa 10 euro, iar cel mai scump cateva sute de euro. Daca doriti insa sa cumparati unul, va recomand ‘Maison du Vin de Saint-Emilion’, aici sunt preturi care ‘bat’ orice concurenta, cu aproape  50 % mai mici decat preturile din magazin. Cei mai buni producatori de vinuri insa se afla la Lussac si Puisseguin aflate in imediata apropiere a Saint-Emilion-ului, merita sa faci o vizita pentru o degustare si un tur al castelelor desi accesul este destul de limitat.
In afara de un tur al unui castel (la alegere din multitudinea de castele aflate pe acest taram) si o degustare de vinuri fine, poti  sa vizitezi grota si biserica monolitica, dar, sa nu uitam si de muzeul de ceramica, extrem de interesant.
O excursie frumoasa, ca si vremea...

vineri, 13 mai 2011

Cité Frugès


Ieri am fost invitata sa fac o ‘scurta vizita’ la  ‘Cite Fruges’, un ansamblu de 50 de locuinte construit in anul 1926 de catre marele arhitect Le Corbusier, sub comanda artistului Henry Fruges. 
Acest ‘oras - gradina’ se caracterizeaza prin forme simple si unice pentru acea vreme. Ansamblul este divizat in 6 tipuri de locuinte total diferite :‘inconjunctie’ ; ‘arcada’ ; ‘zgarie nori’ ; ‘zig-zag’ ; ‘geaman’ ; ‘izolat’.
Una din cladirile aflate in categoria ‘zgarie nori’  este inscrisa in Patrimoniul Unesco, aici fiind si un mic muzeu care este deschis publicului si propune diverse expozitii de-a lungul anului. 
Sa facem un exercitiu de imaginatie si sa vizualizam aceste cladiri in anii ’20 ... sa fie oare ca un Burj Al Arab al timpurilor noastre?


miercuri, 11 mai 2011

Le Bourgailh

Duminca am facut un 'scurt' traseu cu bicicletele si am ajuns intr-un loc de vis, Le Bourgailh, unde natura si-a facut cum se cuvine treaba, cu un ecosistem forestier incredibil, animale si pasari care traiesc in habitatul lor  natural dar si o gradina botanica extrem de ingrijita unde regasim o flora impresionanta.
Ne-a luat ceva timp sa ajungem cu bicicletele dar a meritat efortul, ceea ce am vazut ne-a lasat fara cuvinte...
In parc se  organizeaza in fiecare weekend diverse activitati cum ar fi : sarbatoarea vecinilor; atelier de gradinarit; atelier de gatit; plimbare cu ponei pentru cei mici; initiere in ornitologie; ferma mobila (diverse animale specifice zonei Aquitaine printre care si gasca de Toulouse),  initiere in Tai Chi Chuan , Yoga, Qi Gong;  atelier de fabricare a mobilei; vizita ghidata a padurii; seara de astronomie; curs de orientare.
A+

sâmbătă, 7 mai 2011

Diario di Italia II - Bologna - part II

Ne-am continuat periplul prin Bologna si in a treia zi, prima oprire fiind la Santo Stefano, un frumos complex monarhal mentionat pentru prima data in anul 887, care initial cuprindea cel putin sapte biserici separate.
 Concefisso, San Sepolcro (care pastreaza moastele Sfantului Petronius),Trinita, San Sepolcro si Santi Vitale e Agricola (cea mai veche biserica din Bologna) se numara printre cele mai importante din cele sapte.
Sa nu uitam insa si de Cortile di Pilato renumit pentru bolul folosit de Pilat din Pont pentru a se spala pe maini, absolvindu-se astfel de orice responsabilitate asupra mortii lui Hristos.
Inca o biserica care ne-a atras atentia este San Domenico, o exceptie in primul rand datorita faptului ca aici este inmormantat Sf. Dominic, care a murit in acest oras in 1221. Mormantul este o bijuterie de arta medievala, etaland sculpturi funerare (1267) realizate de maestrii toscani printre care si renumitul Michelangelo ‘Un inger ingenuncheat de doi sfinti’ (1451).
Dupa atatea ‘degustari virtuale’ ne-am oprit sa gustam si cele mai bune paste italiene cum numai in Bologna gasesti.
Am ales, desigur o portie de paste si o portie de lasagna, cu sosul special bolognez,  asezonate cu un vin rosu, iar la desert am ales vestitul tiramisu (unul din deserturile mele preferate, pe care il mai prepar si eu cu placere) si cate un caffe machiato.
A treia zi a fost o relaxare pentru noi, in cautare de mici suveniruri, ne-am delectat ochii si cu cateva magazine italiene, pe stradutele intortocheate ale Bolognei.
A fost o excursie superba, parca am fost in vacanta in Romania, asta pentru ca peste tot am auzit vorbindu-se limba romana. O sa revin peste cateva luni in Italia si sper sa am parte de o vacanta la fel de frumoasa ca aceasta.

A +

vineri, 6 mai 2011

Diario di Italia II - Bologna - part I

A doua zi in Italia am petrecut-o in regiunea Emilia- Romagna, in orasul Bologna, locul unde mancarea este cea mai buna din Italia de aceea si porecla ‘La Grassa’.
Universitatea de aici este una din cele mai vechi din Europa, si-a castigat numele de ‘La dotta’ sau Erudita.
Centrul orasului este un ‘mixt’  de arcade de caramida, turnuri, palate si muzee fascinante.Majoritatea punctelor de interes, inclusiv magazine si cafenele, se aliniaza in Piazza Maggiore si Piazza Nettuno. Mandria din Nettuno fiind Fontana del Nettuno (1566) sau Fantana lui Neptun o lucrare din bronz care imprastie apa prin toate orificiile. Localnicii il numesc Il Gigante. Am aruncat o privire si in Plazzo Comunale, o constructie uriasa din diferite perioade, al carui modest muzeu, Colezzioni Comunali d’Arte, contine picturi ale artistilor bolognezi ce acopera o perioada de cateva secole.
Cele mai frumoase cladiri sunt cele din Piazza Magiore, ca de exemplu Palazzo del Podesta, din secolul al XIII-lea, fost palat al guvernatorului si magnifica biserica San Petronio.
 Aceasta biserica este cea mai mare din Bologna, este inchinata Sfantului Petronio, un episcop din secolul al V-lea si patronul orasului.  
Fondata in 1390,  biserica s-a vrut a fi de doua ori mai mare decat este ea acum, dar a dus intotdeauna lipsa de fonduri in cei peste 300 de ani cat a durat constructia ei.Din aceasta cauza, fatada din caramida nu este placata cu marmura, asa cum fusese planuit. Intrarea principala care este impodobita cu  ‘Madona cu pruncul’ (1425-1438) si alte lucrari ale marelui sculptor sienez Jacopo della Quercia.
Museo Civico Medievale aflat tot in Plazza Magiore contine o colectie de prim rang de arta medievala si de lucrari renascentiste, picturi, sculpturi si arta aplicata.Muzeul mai contine si importante colectii de armuri, sticlarie, fildesuri, ceramica si instrumente muzicale.
Am  ‘sorbit’ un capucino la una din cafenelele aflate in imediata apropiere a Piazza Magiore, am gustat din multitudinea de prajituri cremoase si pentu ca suntem in Italia nu puteam sa nu gustam din cea mai delicioasa inghetata din lume.
Urmatoarea oprire a fost la Palazzo dell’ Archiologinnasio construit intre anii 1562-1563,  a facut parte timp de cateva secole din prestigioasa universitate a Bolognei, astazi merita sa vizitezi faimosul Teatro  Anatomico si vechea sala de disectii a facultatii, decorata cu superbe labirinturi (mare atentie insa muzeul este inchis duminica si in fiecare dupa-amiaza).
Ce le mai frumoase panorame le poti vedea dintr-unul dintre torri pendenti, aflate in partea estica a Piazza Nettuno.
Incepute prin anul 1109, Torre Gariseda si Torre degli Asinelli, sunt 2 din cele cateva turnuri medievale care au supravietuit din cele peste 180 care se ‘iteau’ pe cerul Bolognei.
Torre Gariseda  de 50 m, a fost lasat neterminat si a fost scurtat prin secolul XIV-lea pentru al feri de prabusire. Turnul este inclinat cu 3,2 metri, ceea ce face sa fie cel mai inclinat turn din Italia (deci mai inclinat decat ‘faimosul’ turn din Pisa).
 Torre degli Asinelli cu cei 97,5 m, este al patrulea de pe lista celor mai inalte turnuri din Italia, doar turnurile din Cremona, Siena si Venetia sunt mai inalte.
Am aruncat si o privire la Palazzo dell Mercanzia, din Plazza Mercanzia, situata in apropierea turnurilor. Piata se numara printre cele mai frumoase piese arhitectonice gotice.
Strada Maggiore aflata in imediata vecinatate, este cea mai fermecatoare strada veche din Bologna.
Nu puteam sa ‘rezistam’ mirosului de pizza de pe strada si ne-am oprit pentru cateva felii la una din pizzariile rapide ( sa confirmam sau nu, daca Italia face pizza mai buna decat Franta).
Dupa cateva minute de mers pe jos pe Via Zamboni am dat de o biserica in stil romanesc-gotic. Construita de augustinieni in 1267, San Giacomo Maggiore are un exterior deosebit, superbul portal (1481) si fesce si picturi in exterior.
Dupa atata ‘crema culturala’ ne-am indreptat picioarele obosite cu gandul spre jacuzzi-ul din hotel ca sa fim in forma si pentru urmatoarea zi.

marți, 3 mai 2011

Diario di Italia I - Venezia

Tocmai ne-am intors din Italia unde am avut parte de o experienta minunata, dar si de o vreme superba.
Iata ca am ajuns si in Venetia, supranumit  ‘orasul indragostitilor’...  as putea spune unul dintre cele mai scumpe orase din Europa. Venetia este impartita in sase ‘sestieri’, cate trei de fiecare parte a Grand Canal, cea mai mare artera principala maritima. Poti face un tur al canalului cu autobuzele pe apa,  dar daca doresti sa faci o plimbare si pe micile canale, cel mai bun mijloc de transport este gondola. Pretul unei plimbari este de aproximativ 20 de euro/pers, in functie de timpul acordat plimbarii. Dupa plimbarea cu gondola, prima oprire a fost Piazza San Marco, celebra piata centrala a Venetiei, locul unde se mai afla si faimoasele Basilica San Marco, Palatul Dogilor si Muzeul Correr, care te introduc in fascinanta si lunga istorie a Venetiei.
 Cele mai distinctive monumente mici ale pietei sunt cele doua coloane de langa mal, aduse din estul mediteranean in 1170. Una are in varf leul Sfantului Marco iar cealalta pe Sfantul Teodoro, unul dintre sfintii protectori ai orasului.
La vest se afla Zecca lui Jacopo Sansovino (1545), fosta monetarie. Langa ea, Libreria Sansoviniana (1588) supranumita si biblioteca de stat.
Langa Basilica San Marco se inalta falnic Torre dell’ Orologio, un turn cu ceas construit in 1499, a carui inscriptie in latina spune: "Eu numar doar orele fericite".
Campanile, cea mai inalta constructie din Venetia, cu cei 98,5 m, ofera cea mai incantatoare priveliste.
Procuratie este o cladire de arcade care pe vremuri a servit celui mai inalt nivel al birocratiei adminstrative venetiene.O parte din cladire adaposteste Museo Civico Correr, a carui exponate ofera o vedere generala asupra lungii istorii venetiene. Intins pe trei etaje, muzeul are o sectiune istorica, o galerie de pictura si un sector dedicat unificarii Italiei. Tot aici exista si un salon cu capodoperele timpurii ale sculptorului Antonio Canova.
Basilica di San Marco, o magnifica biserica hibrid, a adapostit timp de aproape 1000 de ani mormantul Sfantului Marcu, fiind totodata si capela particulara a dogilor (conducatorii Venetiei) .Mozaicurile vechi de peste 900 de ani acopera aproape toata suprafata interioara a bazilicii. Treptele din nartex duc catre Loggia dei Cavalli, un balcon exterior care ofera o priveliste splendida asupra Pietei San Marco. Langa basilica se afla Palazzo Ducale supranumit si Palatul Dogilor, una din cele mai frumoase cladiri gotice din lume, exteriorul este superb amestecat de coloane, marmura complicat ornamentata si motive decorative de trifoi cu patru foi. Interiorul consta intr-un labirint de camere aurite si pictate, dar si intr-o serie de turnuri intunecoase in care pe vremuri a fost inchis, printre altii, si aventurierul din secolul XVIII-lea, Casanova.
Dupa o relaxare pe treptele aflate in fata palatului ne continuam periplul prin Ventia , de data asta pe jos spre celebra Gallerie dell’ Academia unde se afla si celebrul Ponte dell’Accademia. In galerie se afla expus ‘Omul Vitruvian’ al lui Leonardo da Vinci si nu mai putin celebrele: 'Sfanta Ursula' al lui Carpaccio; ‘Procesiunea Sfintelor Moaste’ a lui Bellini.
Langa galerie se afla si celebrul muzeu a lui Peggy Guggenheim, care a adorat Venetia, mutandu-se aici in 1949.
Urmatoarea oprire a fost la Ca’Rezzonico, muzeul fiind destinat in totalitate secolului al XVII-lea, exponatele si interiorul somptuos reflectand gusturile artistice si sociale ale orasului in anii, adeseori frivoli, ai destinului sau.
Nu puteau trece  neobservate candelabrele stralucitoare si decoratiunile superbe ale tavanelor din  sala de bal, a carei imagine a fost ‘stricata’ de mobila celebra a lui Andrea Brustolon.
Dupa o plimbare pe strazile mici si intortocheate ale Venetiei, am ajuns si la basilica Santa Maria della Salute, o biserica in stil renascentist, construita in anul 1631.Voluntelele imense care inconjoara domul sunt cunoscute drept orrechioni.
Ne indreptam bucurosi catre o alta biserica colosala in stil gotic contruita pentru franciscani, Santa Maria Gloriosa dei Frari. Biserica se mandreste cu trei dintre picturile celebre ale Renasterii : ‘Inaltarea Fecioarei’(1518) ; ‘Madona cu Pruncul si Sfintii(Petru, Nicolae, Benedict si Marcu)(1488) ; ‘Madona di Ca’ Pesaro’(1526).
Langa biserica se afla scoala venetiana ‘Scuola Grande di San Rocco’ fondata in anul 1478 in cinstea Sfantului Rocco, un sfant de origine franceza invocat in rugaciunile impotriva bolilor infectioase.
Tintoretto este artistul care a pictat 54 de tablouri de-a lungul a 25 de ani, toate pe gratis. Salla dell’ albergo pictata intre anii 1564 si 1576 si Salla grande pictata intre anii 1575 si 1581 sunt capodoperele lui Tintoretto.
Dupa ce ne-am oprit sa servim o portie de paste venetiene  si o pizza venetiana, ca doar suntem in Venetia, acompaniate de un vin bun, dar si de un capuccino cum numai in Italia gasesti, ne-am continuat turul parca mai dornici sa descoperim combinatia deosebita dintre apa si cultura.

Ponte di Rialto construit in anul 1588 este ultimul dintr-o serie de poduri construite aici incepand cu anul 1172. Imediat dupa pod, se afla magazinele cu chilipiruri dar si Palazzo Loredan si Palazzo Farsetti, acum primaria Venetiei.
O scurta oprire la  Scuola Santa Evangelista si apoi la Piazzale Roma unde ne-am mai odihnit picioarele si am admirat pe o banca minunatele cladiri venetiene.
Venetia pare sa fie un oras plin de cultura dar poate prea zgomotos pentru bordelezi…
Am avut parte de o zi insorita si plina de caldura, asa ca pentru prima zi petrecuta in Italia.