Dupa un mic dejun copios, am pornit la drum spre satul cu o istorie veche
de 1200 de ani, un ansamblu architectural unic si armonios - Santillana del Mar.
Situat la circa 20 de kilometri de Santander, acesta atrage o multime de
vizitatori in fiecare an.
Strazile pline pana la refuz, ca si parcarile, insa
satucul plin de mister cu strazile sale pietruite si inguste, pline de
restaurante si magazine, merita orice sacrificiu. Printre monumentele cele mai
vizitate se afla manastirea benedictina « Colegiata » care dateaza
din secolul al 12-lea, o opera de arta romanica. Pentru 3 euro de persoana poti
intra sa vizitezi curtea interioara cu fantana si altarul datand din secolul al
16-lea, care cinstesc moastele sfantei Juliana. Un alt monument de interes este
« Museo Discesano » aflat intr-o fosta manastire. Ne-am pierdut
cateva ore pe strazile satucului si ne-am facut provizii cu miere de albine
traditionala si cu cativa carnati de urs, mistret si cerb.
La pranz ne-am
« umflat » burtile cu un festin culinar specific zonei - « cocido
montanes », adica mancare de fasole cu carnati (chorizo si morcilla) si cu
varza, « morcilla de leon con cebolla caramelizada » - sangerete cu
ceapa caramelizata si « pimentos rellenos de meriuza y gambas » - ardei
copti umpluti cu peste in sos de creveti. Ne-am oprit, apoi, la Altamira, la doar
2 kilometri de Santillana. Aici se gasesc primele pesteri pictate din
Cantabria, precum si renumita « Capela sixtina a artei paleolitice »
tavanul pesterii avand peste o suta de de reprezentari expresive de bizoni,
cai, cerbi, bivoli si mistreti. Din pacate aceasta nu mai poate fi vizitata din
ratiuni ce privesc conservarea operelor. Urmatoarea statie a fost satul aflat
la vest de Santillana, Comillas, cunoscut pntru uimitorul palat in stil
neogotic proiectat de un arhitect catalan pe numele sau Joan Martorell - « Palacio
de Sobrellano». Acesta se afla
inaltat pe varful unui deal langa casa-fantezie « El
Capricho » proiectata de arhitectul Gaudi in 1883. Comillas este cunoscuta
si pentru plajele sale pitoresti dar si pentru privelistea care iti taie
respiratia din parcul marchizului de
Comillas; aici se gaseste statuia dedicata acestuia ca si recunostiinta pentru
suportul economic adus in timpul conflictului cubanez din a doua jumatate a
secolului 19. Dupa o zi atat de incarcata ne-am intors spre locul de cazare,
unde ne-am odihinit pentru urmatoarea zi care urma sa fie la fel de plina.
Pe curand!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu