luni, 15 aprilie 2013

Perigord

Dis-de-dimineata am plecat pentru a re-descoperi o zona mirifica a Frantei - Perigord. Ajunsesem anul trecut in Perigeux si Bergerac, dar nu in cele mai frumoase sate din Perigord, asa cum spun francezii, iar eu nu ii contrazic. 
 
Prima oprire a fost  Monbazillac, cunoscut prin vinul sau « dulceag »; castelul prezinta o arhitectura unica si originala, de pe vremea renascentista si ofera o panorama extraordinara spre valea Dordogne. 

Drumul spre a doua destinatie - gradinile panoramice din Lemeuil, a fost impanzit de pajisti pline de flori, meri infloriti, magnolii, pe scurt o adevarata placere. Ajunsi la Limeuil, ne-am bucurat in primul rand de soarele superb care prevestea o zi de vara, dar si de panorama care ne-o ofereau gradinile cu  vedere la confluenta celor 2 rauri, Dordogne si Vezere. Limeuil este tipic medieval si inca mai pastreaza aerul misterios si vechi, strazile inguste si casele traditionale specifice zonei. 

Am luat-o spre valea Vezere parca convinsi ca ziua de abia incepe. Pe valea Vezere ne-am oprit la Tursac, mai exact la fortareata Reignac. Conservata intr-un stadiu exceptional si in intregime mobilata, aceasta fortareata este supra-numita « castelul-stanca ». Este clasata ca si monument istoric find cel mai ciudat, cel mai secret si cel mai misterios castel si in acelasi timp ultimul exemplar de « castel-faleza» intact. Contine nenumarate camere, precum sala de arme, salonul, bucataria, capela, beciul dar si  camera de tortura. Castelul a fost deschis publicului incepand cu luna aprilie 2006. Foarte multe mistere va asteapta in interior. Dupa vizita ne-am oprit la un picnic in fata lui pentru a-l admira inca o data. 

Dupa o « cura » intensa de jumatate de ora de soare, am pornit spre un alt loc magnific, castelul Hautefort. Supranumit castelul-fortareata, el contine un ansamblu de gradini « a la francaise »,  concepute in secolul 19 de un peisagist de renume - contele de Choulot. Vizita in castel incepe cu un documentar care prezinta istoria castelului incepand din secolul al 13-lea. Acesta a suferit enorm de multe schimbari, mentionand gradul ridicat de distrugeri suferite intre secolele 16-17. Accesul din pacate este limitat doar la primul etaj unde ne teleportam brusc in evul mediu, si la subsol unde regasim brutaria si bucataria (inca in curs de amenajare). 

Urmatoarea oprire, si ultima, a fost la Brantome - Venetia Perigordului. Reprezinta una din cele 6 porti spre parcul natural regional Perigord-Limousin. Brantome a fost locuit inca din neolitic. Aici se  inalta falnic St. Pierre de Brantome, cea mai veche abatie din Franta, fondata in anul 769. 
Dupa atatea ore petrecute in Perigord am pornit un pic obositi, dar si incantati de tot ceea ce am vazut si cu o promisiune ca vom mai reveni in Perigord pentru a vedea si zona « neagra».

Pe curand cu noi aventuri !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu