miercuri, 26 mai 2010

Saint Emilion intre legenda si adevar

Intr-o zi  de mai 24, cand macii tocmai inflorisera, am ajuns in Saint Emilion, pe malul fluviului Dordogne in Aquitaine, France. In afara cladirii garii si a unor depozite de vin, nu prea era nimic in jur. Tocmai ma intrebam cum imi voi petrece ziua, cand zaresc un panou pe care era scris "spre Saint-Emilion 1Km" .
Inaintez pe sosea, si in jurul meu nu vad decat vii, cu butucii lor frumos aliniati, fara o frunza vesteda, unii mai inalti altii mai scunzi. Pierduta in gandurile mele despre vie si vin, nu realizez cand am ajuns in "la place des restaurants", hotarul in care masinile, locurile de parcare si butucii de vie traiesc in armonie. Aici incepe de fapt Saint Emilion.
Urc pe strazi inguste, pietruite, marginite fie de zidurile ocru ale caselor sau curtilor, fie de tigla rosie a acoperisurilor cladirilor din fata, caci sistematizarea medievala a dorit ca asezarea sa pastreze forma unui amfiteatru roman.
Imi dau seama ca pentru cei 27 Km patrati de muzeu in aer liber imi trebuie cel putin o harta. Si de unde mi-as putea-o procura daca nu de la Oficiul de Turism care este tot timpul deschis turistilor?
Dupa ce culeg un brat de pliante si brosuri, incerc sa ghicesc ce program de vizita sa-mi aleg. Hotarasc pentru un tur cu ghid. Este ora pranzului si pana la inceperea turului am timp sa-mi potolesc foamea. Aleg unul din restaurantele din "la place du marche" si optez pentru "le plat du jour" si un pahar de vin rosu. Nu exista un tip de vin  de Saint Emilion, exista mai multe, de tip Merlot, Cabernet Franc sau Cabernet Sauvignon. Deosebirile sunt subtile, vinurile noi prezentand arome de coacaze, mura, vanilie sau paine parjita, iar cele vechi de piele sau vanat. Cat despre "le jambon a l'ancienne" care mi-a fost adus, imaginati-va un borcan de sticla cu capac legat cu sarma, ca cele in care bunica isi tinea gemurile si dulceturile, in care se amesteca jambon taiat bucatele, andive si un sos cremos, dat la cuptor si servit cu salata verde.
Se zice ca, prin secolul VIII, un om a cazut victima unor teribile injustii. Nu a fost si nu este singurul, el insa a raspuns cu bunatate dusmanilor si i-a iertat. Asa a devenit sfant, Sfantul Emilion. Dar mai inainte s-a facut calugar iar spre sfarsitul vietii s-a retras in padurile din Combes care acopereau actuala asezare si a infiintat un ermitaj.
Turul incepe cu Biserica Colegiala, remarcabila pentru orga sa. In cadrul ei a functionat o manastire infiintata ca sa "readuca rigoare in obiceiurile vietii religioase". De pe meterezele donjonul "Chateau de Roi", singurul ramas intact in Gironde, se poate admira toata regiunea si se pot face cele mai artistice fotografii. Incercand sa-mi conturez in minte silueta clopotarului, urc in Clopotnita Bisericii Monolite inalta de 133 metri si avand o scara interioara foarte stramta cu trepte inalte. Turul continua cu monumentele troglodite, ermitajul cel mai vechi dintre ele, osuarul, catacombele si Biserica Monolita. Biserica se numeste astfel pentru ca a fost sapata in piatra. De altfel exista aproximativ 70 ha de galerii subterane. Tot acest marsupiu imens adaposteste nu numai crame dar si cateva muzee.
Ghidul a marcat inceputul vizitei prin a ne reaminti ca atat orasul cat si vinul si peisajul regiunii sunt inscrise in patrimoniul UNESCO. Saint Emilion are o populatie de 2444 de locuitori, compusa din 9 asezari viticole, careia iau fost acordate "libertes et libre coutumes".La drumul de intoarcere nu ma pot impiedica sa nu ma gandesc la Saint Emilion care si-a iertat dusmanul si la zicala romanesca ca omul sfinteste locul.
Ce tine de legenda din Saint Emilion este o piatra din biserica de sub oras, care este facatoare de minuni, legenda spune ca orice femeie infertila care se pune pe acea piatra, devine fertila, la oficiul de turism anuntandu-se in timp, o gramada de femei care au putut avea copii, ceea ce confirma ca legenda nu e numai legenda.
Ce mi s-a mai parut extrem de interesant si asta pentru ca am o ''sete'' de a citi despre fiecare calatorie pe care o intreprind cu sotul meu, este faptul ca inca din 1906 exista tunuri anti-grindina, care sa protejeze vita de vie. Nu degeaba vinul de Saint Emilion este unul din cele mai nobile si scumpe vinuri din lume.
Ca si costuri un bilet spre Saint  Emilion din Bordeaux, costa in jur de 10 euro de persoana si durata  este de aproximativ o ora.
Franta e o tare superba si merita vazuta are tot felul de locuri care ar trebui punctate de orice turist si nu ma refer la eternul Paris.
Saptamana viitoare voi avea o excursie de o saptamana la Madrid si prin imprejurimile lui.Abia astept sa vizitez muzeul Prado, si cele 15 minuni ale muzeului.
Sper ca Madridul sa imi lase o impresie placuta asupra oraselor mari, aglomerate.Eu sunt o iubitoare de orasele mai mici si mai putin zgomotoase.
A+

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu