Dis-de-dimineata am plecat pentru a re-descoperi
o zona mirifica a Frantei - Perigord. Ajunsesem anul trecut in Perigeux si
Bergerac, dar nu in cele mai frumoase sate din Perigord, asa cum spun francezii,
iar eu nu ii contrazic.
Prima oprire a fost Monbazillac, cunoscut prin vinul sau « dulceag »;
castelul prezinta o arhitectura unica si originala, de pe vremea renascentista
si ofera o panorama extraordinara spre valea Dordogne.
Drumul spre a doua destinatie - gradinile
panoramice din Lemeuil, a fost impanzit de pajisti pline de flori, meri
infloriti, magnolii, pe scurt o adevarata placere. Ajunsi la Limeuil, ne-am
bucurat in primul rand de soarele superb care prevestea o zi de vara, dar si de
panorama care ne-o ofereau gradinile cu
vedere la confluenta celor 2 rauri, Dordogne si Vezere. Limeuil este
tipic medieval si inca mai pastreaza aerul misterios si vechi, strazile inguste
si casele traditionale specifice zonei. 
Am luat-o spre valea Vezere parca convinsi
ca ziua de abia incepe. Pe valea Vezere ne-am oprit la Tursac, mai exact la
fortareata Reignac. Conservata intr-un stadiu exceptional si in intregime
mobilata, aceasta fortareata este supra-numita « castelul-stanca ». Este
clasata ca si monument istoric find cel mai ciudat, cel mai secret si cel mai
misterios castel si in acelasi timp ultimul exemplar de « castel-faleza»
intact. Contine nenumarate camere, precum sala de arme, salonul, bucataria,
capela, beciul dar si camera de tortura.
Castelul a fost deschis publicului incepand cu luna aprilie 2006. Foarte multe
mistere va asteapta in interior. Dupa vizita ne-am oprit la un picnic in fata
lui pentru a-l admira inca o data. 
Dupa o « cura » intensa de jumatate
de ora de soare, am pornit spre un alt loc magnific, castelul Hautefort. Supranumit
castelul-fortareata, el contine un ansamblu de gradini « a la
francaise », concepute in
secolul 19 de un peisagist de renume - contele de Choulot. Vizita in
castel incepe cu un documentar care prezinta istoria castelului incepand din
secolul al 13-lea. Acesta a suferit enorm de multe schimbari, mentionand gradul
ridicat de distrugeri suferite intre secolele 16-17. Accesul din pacate este
limitat doar la primul etaj unde ne teleportam brusc in evul mediu, si la
subsol unde regasim brutaria si bucataria (inca in curs de amenajare).
Urmatoarea oprire, si ultima, a fost la
Brantome - Venetia Perigordului. Reprezinta una din cele 6 porti spre parcul
natural regional Perigord-Limousin. Brantome a fost locuit inca din neolitic.
Aici se inalta falnic St. Pierre de
Brantome, cea mai veche abatie din Franta, fondata in anul 769.
Dupa atatea ore
petrecute in Perigord am pornit un pic obositi, dar si incantati de tot ceea ce
am vazut si cu o promisiune ca vom mai reveni in Perigord pentru a vedea si
zona « neagra».
Pe curand cu noi aventuri !
