sâmbătă, 6 august 2011

Pe plaiuri ardelenesti - Cetatea Deva

 Nu puteam rata nici cetatea Deva aflata in imediata apropiere a orasului Simeria. Locul care iti da impresia ca esti mai aproape de Dumnezeu.
Cetatea Deva are cea mai veche datare in anul 1269. Urme mai vechi descoperite in acest loc duc insa firul vietuirii pana in zorii istoriei umane, apoi in perioada statului dac si stapanirii romane. In timpul feudalismului, viata cetatii era legata de numeroasele si grelele munci pe care taranii iobagi trebuiau sa le faca: pastrarea si apararea zidurilor cetatii, saparea santurilor, taierea lemnelor si a hatisurilor s.a. Aceste impovaratoare obligatii au facut ca cetatea sa devina, in decursul veacurilor, tinta multor rascoale.
In anul 1784, in timpul rascoalei conduse de Horea, Closca si Crisan, stapanii cetatii au opus rezistenta atacurilor iobagilor si minerilor din Muntii Apuseni. Neinarmati si lipsiti de o buna organizare, rasculatii nu au reusit sa cucereasca cetatea asediata. Siliti sa se retraga, ei au lasat in mana nobililor 86 de prizonieri, carora li s-au taiat capetele, iar trupurile le-au fost aruncate intr-o groapa comuna, in spatele cetatii.
Stapanii Devei au intampinat cu ostilitate si pe Mihai Viteazul, cand acesta se indrepta in 1600 spre Praga, in speranta de a gasi la curtea imparatului Rudolf ajutor impotriva Imperiului Otoman: "...din cetatea Devei indreptara tunurile asupra mea si inecara in Mures mai mult dintre ai mei".
Zidurile cetatii au inchis intre ele si pe multi luptatori pentru dreptatea si libertatea poporului, iar in timpul revolutiei de la 1848 aici s-au dat crancene batalii intre trupele revolutionare maghiare si armata tarista, venita sa inabuse revolutia
O explozie produsa in 1849 in magazia cu praf de pusca a aruncat in aer zidurile cetatii, prefacand totul intr-un morman cu pietre.
Trecand printre ruinele vechilor porti, prin hrubele slab luminate, gandul ne poarta spre vremurile cand probabil aici isi gaseau adapost haiducii. Aceleasi ruine, incarcate de mister si legenda, au zamislit multe povesti, rod al fanteziei populare. Una dintre acestea arata ca cetatea a fost zidita de zane cu parul de aur, fetele unor uriasi, care certandu-se intre ele au distrus-o. O alta legenda atribuie inaltarea zidurilor harniciei unor pitici.
Cetatea este pitoresc asezata pe dealul la poalele caruia se intinde orasul modern, imbracat in haina colorata a noilor constructii. Trecand pe aceste meleaguri, la mijlocul secolului trecut, calatorul englez Paget, incantat de privelistea ce se desfasoara de la inaltimea cetatii, a marturisit ca: "Putine locuri, prin cate tari am umblat, prezinta o panorama mai frumoasa decat aceea a Vaii Muresului."
Daca esti in trecere prin Deva arunca o privire si asupra cetatii.

vineri, 5 august 2011

Pe plaiuri ardelenesti -Parcul dendrologic SIMERIA

Pe o zi un pic ploioasa am poposit si pe plaiuri hunedorene in parcul dendrologic Simeria, locul ideal pentru o “gura” de aer curat.
Rezervatia din Simeria contine o serie de specii exotice rare. Considerat unul dintre cele mai frumoase monumente ale naturii din lume, parcul de la Simeria a fost infiintat la inceputul secolului al XVIII-lea, in jurul castelului nobiliar Gyulay din vechiul sat Biscaria, astazi orasul Simeria. In prezent, parcul se afla intr-un stadiu avansat de degradare. Lipsa de interes a autoritatilor a facut ca din 1990 si pana in prezent gradina zoologica din incinta parcului sa dispara de parca nici nu ar fi fost acolo, aleile din parc si lacurile unde altadata cresteau nuferi sunt neingrijite, chiar daca si-ar astepta vizitatorii pentru a-si perinda pasii prin cel mai frumos parc dendrologic din Romania. Parcul este situat pe malul raului Mures si este apreciat de specialistii in domeniul silvic si botanic ca fiind un monument national reprezentativ in arta parcurilor si, totodata, cea mai veche si mai valoroasa colectie de plante lemnoase exotice si autohtone din tara. Rezervatia dendrologica de la Simeria este unicat in aceasta parte a Europei Centrale si de Sud-Est, datorita speciilor exotice rare care se gasesc in acest parc. Stilul de amenajare si constructie este cel englezesc cu tenta romantica.
Primele specii exotice au fost introduse pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, cand a fost plantata o prima alee cu castani, eveniment cunoscut datorita unei lucrari din 1860, dar si datorita unor planuri de amenajare a parcului, care se afla la Arhivele din Deva. De la infiintarea parcului, acesta a fost domeniul unor renumite familii nobiliare din Transilvania si a fost transmis pe linie feminina de la primii proprietari ai parcului, cei din familia Gyulay, la familile Kun, Fay si pana la ultimii proprietari, cei din familia contelui Ocskay, de la care statul comunist l-a confiscat si trecut sub egida Academiei Romane.
Din 1870 au loc primele schimbari in arhitectura  parcului, dupa planuri precise, cu rol de a imprima un stil englezesc autentic prin introducerea a numeroase specii originare din Extremul Orient si America de Nord. Colectia dendrologica a parcului avea la inceputul anului 1949 peste 250 de specii de arbori, iar in prezent in parc exista 2.165 de specii diferite de plante si arbori exotici rari pentru aceasta zona a Europei. Aici a avut loc studiul experimental de aclimatizare a arborelui de Segovia Gigantea, care este originar din Africa, dar si a speciilor de arbori, arbusti si plante exotice, pentru infrumusetarea parcurilor urbane din Romania si din intreaga lume, statiunea si parcul dendrologic de la Simeria bucurandu-se de recunoastere pe plan mondial in domeniul silviculturii.
Parcul dendrologic Simeria este locul ideal pentru a te racori in zilele toride de  vara.

joi, 4 august 2011

Pe plaiuri ardelenesti - Statiunea Gioagiu Bai

Iata ca am ajuns si in statiunea de bai termale de pe vremea romanilor.
Statiunea Geoagiu Bai este situata pe valea paraului Clocota, la 12 km de orasul Orastie la o altitudine de 350 m, in mijlocul unor coline acoperite de paduri de fag si brad. Existenta acestei asezari este atestata prin marturiile cioplite in piatra, cu aproape 2000 de ani in urma, din perioada Daciei romane, sub numele de Germisara. Din pacate baile romane arata deplorabil pe langa faptul ca nu se investeste nimic, nici nu se pastreaza.
In repertoriul bogatiilor si frumusetilor naturale randuite in decorul Muntilor Apuseni, statiunea balneoclimaterica Geoagiu Bai apare ca un adevarat margaritar. Denumirea de “dar al Metaliferilor” poate fi interpretata fie ca simbol al varietatii de bogatii minerale cuprinse in adancurile pamantului, fie ca expresie a multiplelor calitati dietetice-curative ale apelor sale minerale, asociate cu frumusetile odihnitoare ale peisajului natural, ce rasplatesc cu prisosinta pe oricine vine pe aici. Pentru ca natura a fost nespus de darnica cu aceste meleaguri, imbinând intr-un atragator decor, in chipul cel mai fericit, tot ceea ce ar putea oferi muntele si marea.
Apele minerale din statiunea Geoagiu Bai sunt termale si mezotermale, bicarbonate, calcice, magneziene cu urme de fier si hidrogen sulfurat, hipotone, carbogazoase si cu o usoara radioactivitate. Apele mezotermale minerale ale statiunii Geoagiu Bai se folosesc in cura interna si in cura externa. In cura interna sunt recomandate in diferite cazuri: gastrite cronice, afectiuni cronice hepatobiliare si diabet, alergii, anemii si convalescente dupa boli infectioase. In cura externa sunt indicate in afectiuni ale aparatului locomotor, ale sistemului nervos periferic, in tulburari circulatorii si afectiuni ginecologice.
Imprejurimile statiunii Geoagiu Bai ofera numeroase atractii turistice amatorilor de drumetie. Sa nu uitam si de strandul din centrul statiunii care are 2  bazine cu apa termala si alte 3 bazine cu apa recirculata, unde intrarea este numai 20 de lei.
Sa nu uitam insa si de cascada din Gioagiu  care este situata in partea de sud-est a statiunii. Drumul pana la ea este un pic anevoios insa cascada merita cateva minute din timpul tau.
Revin curand cu alte peripetii din Ardeal.

marți, 2 august 2011

La vita e bella (Milano – terza giornata)

A treia zi am inceput-o cu o greva generala la transporturile milaneze. Nici un metrou, nici un tren nu a functionat pe toata durata zilei, iar transporturile de la suprafata circulau in regim de duminica. Asta nu ne-a ingrijorat deoarece mai aveam doar cateva ore de petrecut in Milano, iar bus-ul  spre Bergamo nu avea nici o treaba cu transporturile milaneze (cred ca din punctul asta de vedere am fost norocosi).
Parada milaneza a palatelor pline de obiecte de arta si a galeriilor continua cu Palazzo dell’ Ambrosiana(1609), sediul unei faimoase biblioteci fondata in secolul al XVII-lea de cardinalul Frederico Borromeo, arhiepiscop de Milano. In palat se afla si o galerie de arta plina cu capodopere venetiene, lombarde si florentine. Printre cele 750.000 de volume si 35.000 de manuscrise ale bibliotecii se gasesc desene ale lui Leonardo Da Vinci, Rafael, Caravaggio, Botticelli, Tintoretto si Tizian, un exemplar al “Iliadei” din secolul al V-lea si primele editii ale volumelor lui Dante(1353), Virgiliu (1470) si Boccaccio (1471).
Desi greva ne-a tinut un pic departe de alte obiective turistice nu puteam rata vestitul stadion “Scala fotbalului”  Stadio Giuseppe Meazza, numit si San Siro datorita locatiei, locul unde isi disputa meciurile de domiciliu faimoasele echipe A.C. MILAN si F.C. INTERNAZIONALE MILANO.
Am mai facut un ultim tur prin magazinele milaneze uimiti din nou de preturile practicate de milanezi.Nu puteam rata un suvenir milanez si mi-am achizitionat o geanta pentru colectia mea de 20 de genti portugheze, franceze si italiene. Ne-am oprit sa luam pranzul la unul din restaurantele cu auto-servire aflate in imediata apropiere a statiei de tren Stazione Centrale, unde am mancat un piept de pui cu cartofi cu rozmarin, si un serbet de capsuni. Ne-am urcat in bus-ul care ne ducea spre Bergamo, iar dupa un drum de o ora si cateva minute am ajuns si la “Orio del Serio”, pregatiti pentru urmatoarea destinatie Bucuresti.

luni, 1 august 2011

La vita e bella ( Milano - seconda giornata )

Treziti dis-de-dimineata, curiosi parca sa “descoperim” misterele din orasul Milano am pornit la drum pe o temperatura care ne amintea de zilele calduroase ale Bucurestiului.
Prima oprire a fost Plazza del Duomo, o capodopera in stil gotic cu decoratii elaborate. Exteriorul este impodobit cu 2245 de statui, 135 de turle, 96 de garguie si 1 kilometru de borduri. Fondata in 1386, constructia a fost initiata de Gian Galeazzo Visconti (conducatorul de atunci al orasului Milano) care spera ca prin aceasta constructie Dumnezeu o sa-i daruiasca un mostenitor de parte barbateasca. Cerul l-a rasplatit, insa, Giovanni Maria (fiul) a fost asasinat la putin timp dupa ce a preluat puterea la inceputul anului 1400. Lucrarile la catedrala au continuat inca cinci secole, ultimele retusuri fiind adaugate la ordinul lui Napoleon. Vitraliile care dateaza din secolul al X-lea sunt cele mai mari din Europa, in timp ce cadranul solar datand din anul 1786, aflat la intrarea in catedrala, este cel mai mare din lume.
La sud de catedrala se afla Palazzo Reale, construit in secolul al XVIII-lea pentru marii duci de Austria. Astazi una din aripi adaposteste muzeul catedralei  Museo del Duomo  ale carui puncte de atractie sunt mulajele dupa statuile din catedrala, un admirabil dom executat din lemn si pictura lui Tinotoretto. La etajul al doilea al palatului se afla Museo Civico d’Arte Contemporanea, o expunere de arta moderna indrazneata cu lucrari semnate de : Matisse, Picasso, Braque si Boccioni, farul pictorilor futuristi din Milano.
La nord de catedrala se afla Galleria Vittorio Emanuelle II, un superb pasaj inchis cu sticla(1865), o capodopera belle-epoque, care poate fi admirata cel mai bine la una din cafenelele cuibarite printre sediile de birouri sic si magazine luxoase. O scurta plimbare in “galleria” te duce cu gandul la ghinionistul Giuseppe Mengoni care a cazut de pe acoperis si care a murit la doar cateva zile inainte de inaugurare in 1877.
 In Teatro alla Scala situata in imediata apropiere a galeriei gasesti un muzeu ce contine amintiri din lumea operei, costume, portrete, si jobenul lui Verdi.
Dupa ce ne-am odihnit pentru cateva momente in micul parculet aflat in Plazza della Scala si am admirat statuia lui Leonardo, am pornit la drum spre Museo Poldi-Pezzoli. Muzeul este gazda unei incantatoare colectii de arta lasata mostenire orasului de bogatul aristocrat Giacomo Poldi-Pezzoli in anul 1879, o colectie vasta de arta si artefacte. Printre cele mai frumoase picturi de aici se numara : “Madona si pruncul”, “Portret de barbat” al lui Mantegna, “Madona” al lui Boticelli, “Portret de femeie tanara” al lui Antonio.
Urmatoarea oprire a fost Castello Sforzesco cel mai maret monument din Milano, o fortareata din caramida rosie cu turnuri inalte si ziduri de aparare. Castelul gazduieste patru muzee, insa cele mai importante sunt Pinacoteca si Museo d’Arte Antica unde se afla si ultima lucrare netreminata a lui Michelangelo “Rondanini Preta”. La nord de castel se afla Parco Sempione  cel mai mare si central parc al orasului. Dupa o plimbare in parc ne-am indreptat pasii grabiti spre Aquario Civico unul din cele mai vechi aquarium-uri din Italia. Acesta gazduieste peste 36 de acvarii imense ce contin peste 100 de specii de pesti ce traiesc in medii similare habitatului lor natural fie el mediteranean sau amazonian. Punctul central il constituie pestii nativi italieni atat de apa dulce cat si de sarata. Aici mai regasim si o expozitie inedita a lumii submarine de pe alte continente precum “amazonienii” pirania.
Dupa aquarium, am pornit pe jos spre Plazza Moscova, locul unde se afla renumita “Pizzeria Grand’Italia” locul unde dupa parerea mea se mananca cel mai bine din Milano. Din multitudinea de pizza, am ales “Nicola- normale, crudo, rucola e pomodoro fresco”  si “Farcita- normale con cotto, funghi e carciofi” adica o pizza care are la baza rosii, oregano si mozzarella. Am ales un vin “ Tocai Fruliano” iar la desert “Tartufo”.
Dupa un asemenea ospat ne-am indreptat “obositi” spre hotel, cu gandul ca mai avem o zi plina pentru inca o plimbare in Milano. Pe drum ne-am oprit sa ne “clatim” ochii cu cateva magazine milaneze, unde am fost surprinsi de preturile practicate, ceea ce denota ca moda milaneza este una din cele mai scumpe din lume.