Citadela Blaye si satul Bourg

Dupa 45 de minute de mers pe autostrada pe un soare care parca ne duce cu gandul la o zi  de vara, am ajuns si la Blaye. Un oras cu stradute intortochiate si unde ai neaparata nevoie de un gps si de o masina mai mica (norocul nostru).

Citadela Blaye domina estuarul Gironde si a fost construita de Vauban intre anii 1686-1689 pentru a proteja Bordeaux-ul de vapoare inamice. Vauban constuieste inca doua fortarete : Fort Pâté  si  Girondeet Fort Médoc.

Inca din 2008 citadela Blaye este inscrisa in Patrimoniul Mondial UNESCO. In fiecare zi va sunt propuse cateva vizite in subsolul citadelei. Pretul unui bilet este de 5 euro de persoana iar durata vizitei este de circa o ora.  Dupa o ora “ umpluta” de legende care mai de care mai controversate despre Vauban, ne-am indreptat spre satucul Bourg.  Daca doriti sa vizitati doar citadela intrarea este gratuita. Aici gasiti numeroase muzee dar si mici magazine cu suveniruri. 
Peisajul intre Blaye si Bourg e mirific, incununat cu vita de vie si castele, dar si cu o priveliste minunata spre estuarul Gironde. 

Ajunsi in centrul Bourgului mi-a captat atentia “Le lavoir“  adica pe romaneste “Spalatoria publica”. Spalatoria a  fost construita in anul 1828 de catre arhitectul Robert pentru a usura cat mai mult munca femeilor din Bourg. In secolul al XIX lea spalatoria devine locul cel mai populat de catre femei dar si locul unde se discutau diverse probleme cotidiene. De aceea barbatii din Bourg spuneau despre spalatorie mai in gluma mai in serios, ca aici este ”La chambre des députées”. In Bourg mai gasesti si o casa de vinuri ” Cotes de Bourg ” ; un muzeu eco ; galerii de arta si sali de expozitie ; castelul Citadelle dar si un camping dotat cu piscina care se afla exact pe estuarul fluviului Dordogne. Ne-am luat pranzul pe malul fluviului Dordogne intr-un cadru extrem de romantic, inconjurati de vaporase pregatite parca pentru zilele insorite de vara.

Mi-a placut mai mult  satucul  Bourg decat citadela Blaye, care seamana aproape perfect cu cetatea de la Alba Iulia.

Pe curand cu noi aventuri !

Marea braderie bordeleza

Iata ca perioada reducerilor de iarna se apropie de sfarsit...iar eu am ajuns la o suma frumoasa in euro, cheltuita incluzand si cadourile pentru familie...inca nu am pus si costul unui alt dulap.

Urmeaza ultimele zile de reduceri, adica cum zic francezii 'la braderie'. La braderie se vinde orice...insa din experienta spun ca de obicei sunt numai prostii...Sunt multumita de cele 4 perechi de incaltaminte pe care mi le-am adaugat la cele 30. Norocul meu ca port 41. Mai am o saptamana plina sa imi mai adaug probabil inca o pereche. Dupa aceasta sesiune de shopping urmeaza si o vizita la ''shopping-holicii anonimi''...

Anul asta eu si ursuletul am descoperit shopping-ul online, preturile sunt mai accesibile, gasesti ce vrei si daca nu iti plac le poti returna in magazin fara nici o problema. Asa ca nu mi-am mai tocit tocurile de la cizme pentru vizite interminabile prin magazine, unde dau de frantuzoaicele inebunite sa cumpere orice. Cu un simplu click am umplut ''cosu' " virtual impreuna cu ursuletul si am incins tastele...a dat roade.

Nu va doresc decat sa aveti parte de ultimele zile de solduri ca si cum ar fi primele...

Pe curand!

Prima zi de SOLDURI pe 2012

Prima zi de solduri s-a lasat cu “maini rupte” si evident cu, carduri goale. Am plecat si eu in “goana” reducerilor cu o durere de spate... M-am simtit ca si cum ar fi ultima zi de solduri si nu prima... Haine aruncate pe jos, femei disperate sa cumpere “orice”. Experienta mea la solduri m-a invatat sa fiu mai cumpatata, pana la urma am o luna de zile sa “golesc” cardul. Plus ca sotul meu, ursuletul, am mai spus, uneori ma intrece cand e vorba de cumparaturi... dar si la rabdare... Cred ca sunt norocoasa in ceea ce priveste rabdarea sotului meu. E printre cei 1 % din barbatii carora le place la cumparaturi. Rabdarea de ardelean isi spune cuvantul... se uita, analizeaza, nu le arunca din prima in cos ca mine. E timp suficient, imi spune cu acelasi calm... Sotul meu e un tip gentil. O sa am o luna plina si cum nu am mai trecut pe la sala, o sa fac sala in oras cu sacosile pe post de gantere.

Mare noroc ca am 1.81... Era astazi cat pe ce sa fiu accidentata... Sunt femei nebune frantuzoaicele astea, au impresia ca daca astazi cumpara tot se linistesc. De unde, pun pariu ca nici maine nu te poti duce sa te plimbi prin oras, sigur vei fi lovit de o sacosa plina de cumparaturi. E drept ca primele 2 numere de la haine si incaltaminte s-au dus de astazi. Ce avantaj am ca port 41 la picior. De cate ori ma duc, 41 gasesc la toate modelele…Uneori e bine sa fii si inalta. E un avantaj. Mai ales daca te vad chinezii sigur vor sa faca o poza cu tine. As putea sa fac bani frumosi din asta…Cine a vazut suedeza in Franta. Mai nimeni…

Subiectul sensibil din ianuarie sunt soldurile...

Pe curand!! Daca nu scriu o luna pe blog nu va nelinistiti...Sunt la shopping.

A 22-a editie a Festivalului de Film de Istorie Cinema Jean Eustache- Pessac (14-21 noiembrie 2011)

Festivalul a fost creat in anul 1990 pentru a intelege mai bine ‘istoria’ secolului  al-XX-lea. Pentru fondatorii acestui festival ‘istoria’ este mai mult decat o privire in trecut, este o cunoastere a valorii fiecarui individ, atunci cand cenzura era o normalitate.

Sunt 2 categorii de filme :

-film de istorie-fictiune  compus din 10 lung-metraje pe teme politice, istorice, economice si sociale ;

-film de istorie-documentar compus din 10-15  scurt-metraje care trateaza aceleasi teme numai cu repercusiuni actuale.

Anul acesta a participat si Romania cu un documentar de 52 de minute - ‘7 jours a  Bucurest’, invitatul documentarului fiind fostul ministru Petre Roman, care a fost numit mai in gluma mai in serios ‘George Cloony de Romania’, fiind unul dintre cei care au jucat un rol important in anul 1989 la asa zisa ‘revolutie’.

Un subiect extrem de controversat l-a avut documentarul ‘Les revolutions arabes’ care a tinut prima pagina a tuturor gazetelor din lume. Incepand cu Tunisia si terminand cu Libia si poate si cu Siria, subiectul este tratat un pic mai delicat si datorita faptului ca religia musulmana nu permite o anumita libertate de exprimare.

‘Le diable de la République’ un film de Grégoire Kauffmann, trateaza subiectul cel mai actual din Franta - alegerile din 2013, o polemica in ceea ce priveste Frontul national, condus de madame Marie Le Pen.

Intre umor si tragedie, muzica si religie, cele 10 scurt-metraje de ‘Revolucion’, trateaza probleme contemporane si istorice ale Mexicului.

Iata ca s-a incheiat si a 22-a editie a Festivalului de Film de Istorie de la Pessac. Atmosfera a fost sublima si plina de controverse.

Pe curand!

Irish dance

Aseara am petrecut impreuna cu francezi, englezi, haitieni si iranieni, o seara de dans irlandez. Ideea a pornit desigur de la una din bunele mele prietene din Bordeaux, Fiona. Am dat un ‘search’ pentru a afla mai multe despre aceste dansuri si iata ce am gasit :

“Istoria timpurie a dansurilor irlandeze dezvaluie o constanta deplasare a populatiei prin migratii si invazii. Fiecare popor, odata ajuns pe pamant irlandez a luat cu el din zona natala stilul de dans si muzica preferata.
Exista doar cateva referinte despre istoria dansurilor irlandeze insa exista dovezi care ne arata ca printre primii practicanti ai artei dansului din Irlanda se numara druizii. Acestia aveau dansuri specifice practicate in timpul ritualurilor religioase ce serbau soarele si maretia stejarului.
 Urme ale dansurilor lor circulare inca traiesc in ringurile de dans si astazi. Cand celtii au sosit in Irlanda din Europa Centrala, au adus influentelor lor specifice.
 In jurul anului 400 dupa Hristos, dupa convertirea la crestinism noii preoti au preferat sa pastreze stilul ornamental al manuscriselor folosite de pagani. La fel s-a au pastrat in stilul muzical si al dansurilor anumite aspecte in functie de zona de provenienta.
Cucerirea teritoriului irlandez de catre anglo-normanzi in secolul XII a contribuit la consolidarea stilului irlandez de dans. The Carol (colindul) este un dans popular normand in care conducatorul  inconjurat de dansatori canta colindul, iar dansatorii reproduc acelasi cantec in timp ce danseaza.
In secolul XVI sunt mentionate trei dansuri principale irlandeze: Irish Hey, Rinnce Fada (dansul lung) si Trenchmore.  Primele referinte la dansuri apar intr-o scrisoare semnata  de Sir Henry Sydney si adresata catre Regina Elisabeta I, in 1569.
La jumatatea secolului XVI dansurile irlandeze erau prestatii obisnuite in castelele nou construite. In aceeasi perioada multe dansuri s-au adaptat mediului din Irlanda si au ajuns pana la curtea Reginei Elisabeta. Unul din aceste dansuri a fost Trenchmore. Acesta este o adaptare a unui dans taranesc irlandez.
Din acest moment un alt stil de dans numit Hey a devenit popular si si-a pastrat pana in ziua de astazi stilul inconfundabil.
Dupa ce in Irlanda s-a instaurat regalitatea, figurile oficiale erau primite la tarm de femei tinere dansand in ritmuri irlandeze inconfundabile. De asemenea, cand Regele James a ajuns in 1780 in Kinsale, regiune din tinutul Cork, a fost primit de dansatori. Trei oameni la brat, fiecare tinand in mana o batista alba, au avansat pe ritmuri lente, urmati fiind de trei cupluri unite de o batista alba, in semn de pace si puritate. Tempoul muzicii a urcat treptat, iar spectacolul a fost unul deosebit.
Dansul in Irlanda a fost la inceput acompaniat de sunete de cimpoi si harpa. In casele aristocratiei anglo-irlandeze stapanul casei deseori dansa alaturi de servitori.”

Ne-am bucurat din plin pe ritmul de dans alaturi de prieteni si am ‘savurat’ fiecare miscare de picioare.

A+