sâmbătă, 7 mai 2011

Diario di Italia II - Bologna - part II

Ne-am continuat periplul prin Bologna si in a treia zi, prima oprire fiind la Santo Stefano, un frumos complex monarhal mentionat pentru prima data in anul 887, care initial cuprindea cel putin sapte biserici separate.
 Concefisso, San Sepolcro (care pastreaza moastele Sfantului Petronius),Trinita, San Sepolcro si Santi Vitale e Agricola (cea mai veche biserica din Bologna) se numara printre cele mai importante din cele sapte.
Sa nu uitam insa si de Cortile di Pilato renumit pentru bolul folosit de Pilat din Pont pentru a se spala pe maini, absolvindu-se astfel de orice responsabilitate asupra mortii lui Hristos.
Inca o biserica care ne-a atras atentia este San Domenico, o exceptie in primul rand datorita faptului ca aici este inmormantat Sf. Dominic, care a murit in acest oras in 1221. Mormantul este o bijuterie de arta medievala, etaland sculpturi funerare (1267) realizate de maestrii toscani printre care si renumitul Michelangelo ‘Un inger ingenuncheat de doi sfinti’ (1451).
Dupa atatea ‘degustari virtuale’ ne-am oprit sa gustam si cele mai bune paste italiene cum numai in Bologna gasesti.
Am ales, desigur o portie de paste si o portie de lasagna, cu sosul special bolognez,  asezonate cu un vin rosu, iar la desert am ales vestitul tiramisu (unul din deserturile mele preferate, pe care il mai prepar si eu cu placere) si cate un caffe machiato.
A treia zi a fost o relaxare pentru noi, in cautare de mici suveniruri, ne-am delectat ochii si cu cateva magazine italiene, pe stradutele intortocheate ale Bolognei.
A fost o excursie superba, parca am fost in vacanta in Romania, asta pentru ca peste tot am auzit vorbindu-se limba romana. O sa revin peste cateva luni in Italia si sper sa am parte de o vacanta la fel de frumoasa ca aceasta.

A +

vineri, 6 mai 2011

Diario di Italia II - Bologna - part I

A doua zi in Italia am petrecut-o in regiunea Emilia- Romagna, in orasul Bologna, locul unde mancarea este cea mai buna din Italia de aceea si porecla ‘La Grassa’.
Universitatea de aici este una din cele mai vechi din Europa, si-a castigat numele de ‘La dotta’ sau Erudita.
Centrul orasului este un ‘mixt’  de arcade de caramida, turnuri, palate si muzee fascinante.Majoritatea punctelor de interes, inclusiv magazine si cafenele, se aliniaza in Piazza Maggiore si Piazza Nettuno. Mandria din Nettuno fiind Fontana del Nettuno (1566) sau Fantana lui Neptun o lucrare din bronz care imprastie apa prin toate orificiile. Localnicii il numesc Il Gigante. Am aruncat o privire si in Plazzo Comunale, o constructie uriasa din diferite perioade, al carui modest muzeu, Colezzioni Comunali d’Arte, contine picturi ale artistilor bolognezi ce acopera o perioada de cateva secole.
Cele mai frumoase cladiri sunt cele din Piazza Magiore, ca de exemplu Palazzo del Podesta, din secolul al XIII-lea, fost palat al guvernatorului si magnifica biserica San Petronio.
 Aceasta biserica este cea mai mare din Bologna, este inchinata Sfantului Petronio, un episcop din secolul al V-lea si patronul orasului.  
Fondata in 1390,  biserica s-a vrut a fi de doua ori mai mare decat este ea acum, dar a dus intotdeauna lipsa de fonduri in cei peste 300 de ani cat a durat constructia ei.Din aceasta cauza, fatada din caramida nu este placata cu marmura, asa cum fusese planuit. Intrarea principala care este impodobita cu  ‘Madona cu pruncul’ (1425-1438) si alte lucrari ale marelui sculptor sienez Jacopo della Quercia.
Museo Civico Medievale aflat tot in Plazza Magiore contine o colectie de prim rang de arta medievala si de lucrari renascentiste, picturi, sculpturi si arta aplicata.Muzeul mai contine si importante colectii de armuri, sticlarie, fildesuri, ceramica si instrumente muzicale.
Am  ‘sorbit’ un capucino la una din cafenelele aflate in imediata apropiere a Piazza Magiore, am gustat din multitudinea de prajituri cremoase si pentu ca suntem in Italia nu puteam sa nu gustam din cea mai delicioasa inghetata din lume.
Urmatoarea oprire a fost la Palazzo dell’ Archiologinnasio construit intre anii 1562-1563,  a facut parte timp de cateva secole din prestigioasa universitate a Bolognei, astazi merita sa vizitezi faimosul Teatro  Anatomico si vechea sala de disectii a facultatii, decorata cu superbe labirinturi (mare atentie insa muzeul este inchis duminica si in fiecare dupa-amiaza).
Ce le mai frumoase panorame le poti vedea dintr-unul dintre torri pendenti, aflate in partea estica a Piazza Nettuno.
Incepute prin anul 1109, Torre Gariseda si Torre degli Asinelli, sunt 2 din cele cateva turnuri medievale care au supravietuit din cele peste 180 care se ‘iteau’ pe cerul Bolognei.
Torre Gariseda  de 50 m, a fost lasat neterminat si a fost scurtat prin secolul XIV-lea pentru al feri de prabusire. Turnul este inclinat cu 3,2 metri, ceea ce face sa fie cel mai inclinat turn din Italia (deci mai inclinat decat ‘faimosul’ turn din Pisa).
 Torre degli Asinelli cu cei 97,5 m, este al patrulea de pe lista celor mai inalte turnuri din Italia, doar turnurile din Cremona, Siena si Venetia sunt mai inalte.
Am aruncat si o privire la Palazzo dell Mercanzia, din Plazza Mercanzia, situata in apropierea turnurilor. Piata se numara printre cele mai frumoase piese arhitectonice gotice.
Strada Maggiore aflata in imediata vecinatate, este cea mai fermecatoare strada veche din Bologna.
Nu puteam sa ‘rezistam’ mirosului de pizza de pe strada si ne-am oprit pentru cateva felii la una din pizzariile rapide ( sa confirmam sau nu, daca Italia face pizza mai buna decat Franta).
Dupa cateva minute de mers pe jos pe Via Zamboni am dat de o biserica in stil romanesc-gotic. Construita de augustinieni in 1267, San Giacomo Maggiore are un exterior deosebit, superbul portal (1481) si fesce si picturi in exterior.
Dupa atata ‘crema culturala’ ne-am indreptat picioarele obosite cu gandul spre jacuzzi-ul din hotel ca sa fim in forma si pentru urmatoarea zi.

marți, 3 mai 2011

Diario di Italia I - Venezia

Tocmai ne-am intors din Italia unde am avut parte de o experienta minunata, dar si de o vreme superba.
Iata ca am ajuns si in Venetia, supranumit  ‘orasul indragostitilor’...  as putea spune unul dintre cele mai scumpe orase din Europa. Venetia este impartita in sase ‘sestieri’, cate trei de fiecare parte a Grand Canal, cea mai mare artera principala maritima. Poti face un tur al canalului cu autobuzele pe apa,  dar daca doresti sa faci o plimbare si pe micile canale, cel mai bun mijloc de transport este gondola. Pretul unei plimbari este de aproximativ 20 de euro/pers, in functie de timpul acordat plimbarii. Dupa plimbarea cu gondola, prima oprire a fost Piazza San Marco, celebra piata centrala a Venetiei, locul unde se mai afla si faimoasele Basilica San Marco, Palatul Dogilor si Muzeul Correr, care te introduc in fascinanta si lunga istorie a Venetiei.
 Cele mai distinctive monumente mici ale pietei sunt cele doua coloane de langa mal, aduse din estul mediteranean in 1170. Una are in varf leul Sfantului Marco iar cealalta pe Sfantul Teodoro, unul dintre sfintii protectori ai orasului.
La vest se afla Zecca lui Jacopo Sansovino (1545), fosta monetarie. Langa ea, Libreria Sansoviniana (1588) supranumita si biblioteca de stat.
Langa Basilica San Marco se inalta falnic Torre dell’ Orologio, un turn cu ceas construit in 1499, a carui inscriptie in latina spune: "Eu numar doar orele fericite".
Campanile, cea mai inalta constructie din Venetia, cu cei 98,5 m, ofera cea mai incantatoare priveliste.
Procuratie este o cladire de arcade care pe vremuri a servit celui mai inalt nivel al birocratiei adminstrative venetiene.O parte din cladire adaposteste Museo Civico Correr, a carui exponate ofera o vedere generala asupra lungii istorii venetiene. Intins pe trei etaje, muzeul are o sectiune istorica, o galerie de pictura si un sector dedicat unificarii Italiei. Tot aici exista si un salon cu capodoperele timpurii ale sculptorului Antonio Canova.
Basilica di San Marco, o magnifica biserica hibrid, a adapostit timp de aproape 1000 de ani mormantul Sfantului Marcu, fiind totodata si capela particulara a dogilor (conducatorii Venetiei) .Mozaicurile vechi de peste 900 de ani acopera aproape toata suprafata interioara a bazilicii. Treptele din nartex duc catre Loggia dei Cavalli, un balcon exterior care ofera o priveliste splendida asupra Pietei San Marco. Langa basilica se afla Palazzo Ducale supranumit si Palatul Dogilor, una din cele mai frumoase cladiri gotice din lume, exteriorul este superb amestecat de coloane, marmura complicat ornamentata si motive decorative de trifoi cu patru foi. Interiorul consta intr-un labirint de camere aurite si pictate, dar si intr-o serie de turnuri intunecoase in care pe vremuri a fost inchis, printre altii, si aventurierul din secolul XVIII-lea, Casanova.
Dupa o relaxare pe treptele aflate in fata palatului ne continuam periplul prin Ventia , de data asta pe jos spre celebra Gallerie dell’ Academia unde se afla si celebrul Ponte dell’Accademia. In galerie se afla expus ‘Omul Vitruvian’ al lui Leonardo da Vinci si nu mai putin celebrele: 'Sfanta Ursula' al lui Carpaccio; ‘Procesiunea Sfintelor Moaste’ a lui Bellini.
Langa galerie se afla si celebrul muzeu a lui Peggy Guggenheim, care a adorat Venetia, mutandu-se aici in 1949.
Urmatoarea oprire a fost la Ca’Rezzonico, muzeul fiind destinat in totalitate secolului al XVII-lea, exponatele si interiorul somptuos reflectand gusturile artistice si sociale ale orasului in anii, adeseori frivoli, ai destinului sau.
Nu puteau trece  neobservate candelabrele stralucitoare si decoratiunile superbe ale tavanelor din  sala de bal, a carei imagine a fost ‘stricata’ de mobila celebra a lui Andrea Brustolon.
Dupa o plimbare pe strazile mici si intortocheate ale Venetiei, am ajuns si la basilica Santa Maria della Salute, o biserica in stil renascentist, construita in anul 1631.Voluntelele imense care inconjoara domul sunt cunoscute drept orrechioni.
Ne indreptam bucurosi catre o alta biserica colosala in stil gotic contruita pentru franciscani, Santa Maria Gloriosa dei Frari. Biserica se mandreste cu trei dintre picturile celebre ale Renasterii : ‘Inaltarea Fecioarei’(1518) ; ‘Madona cu Pruncul si Sfintii(Petru, Nicolae, Benedict si Marcu)(1488) ; ‘Madona di Ca’ Pesaro’(1526).
Langa biserica se afla scoala venetiana ‘Scuola Grande di San Rocco’ fondata in anul 1478 in cinstea Sfantului Rocco, un sfant de origine franceza invocat in rugaciunile impotriva bolilor infectioase.
Tintoretto este artistul care a pictat 54 de tablouri de-a lungul a 25 de ani, toate pe gratis. Salla dell’ albergo pictata intre anii 1564 si 1576 si Salla grande pictata intre anii 1575 si 1581 sunt capodoperele lui Tintoretto.
Dupa ce ne-am oprit sa servim o portie de paste venetiene  si o pizza venetiana, ca doar suntem in Venetia, acompaniate de un vin bun, dar si de un capuccino cum numai in Italia gasesti, ne-am continuat turul parca mai dornici sa descoperim combinatia deosebita dintre apa si cultura.

Ponte di Rialto construit in anul 1588 este ultimul dintr-o serie de poduri construite aici incepand cu anul 1172. Imediat dupa pod, se afla magazinele cu chilipiruri dar si Palazzo Loredan si Palazzo Farsetti, acum primaria Venetiei.
O scurta oprire la  Scuola Santa Evangelista si apoi la Piazzale Roma unde ne-am mai odihnit picioarele si am admirat pe o banca minunatele cladiri venetiene.
Venetia pare sa fie un oras plin de cultura dar poate prea zgomotos pentru bordelezi…
Am avut parte de o zi insorita si plina de caldura, asa ca pentru prima zi petrecuta in Italia.

luni, 25 aprilie 2011

Les Pâques roumaines

En attendant les Pâques, la plus grande fête orthodoxe roumaine, les Roumains préparent minutieusement pendant sept semaines leurs âmes et leurs habitations pour recevoir le mieux possible la nouvelle des Pâques: "Jésus a ressuscité!" de nouveau pour effacer les péchés des chrétiens. Les Roumains orthodoxes font le carême (manger seulement des plats végétariens) pendant 40 jours avant cette fête. La dernière semaine, "la Grande Semaine", est la plus importante. Ils vont à l'église chaque nuit, où ils écoutent les "vêpres pascales". Le Grand Vendredi, les fidèles adorent une installation qui symbolise le tombeau de Jésus, en lui apportant des fleurs, des œufs ou du blé, des germes. Le lendemain, le Grand samedi, les prêtres et les fidèles célèbrent à minuit l'Office de Résurrection du Christ, qui marque le début de la fête de Pâques et qui sera repris les trois jours suivants. Vers cet Office les fidèles apportent des bougies allumées. Une autre pratique qui se maintient encore c'est d'aller au cimetière avec ces bougies allumées, pour apporter a ceux qui sont morts la nouvelle de la résurrection, de sorte qu'après minuit, les tombes de chaque cimetière sont éclairées par ces petites bougies. 
Pendant la Grande Semaine, les femmes finissent le ménage de leurs maisons et de leurs cours, achètent des vêtements nouveaux qui seront habillés le dimanche de Pâques et commencent à préparer le menu traditionnel. En premier lieu elles font orner des œufs, qui sont un élément indispensable pour la commémoration de Jésus Christ et qui sont devenus le symbole de la résurrection de Jésus, qui s'est levé de son tombeau comme un oisillon éclos. Les femmes peignent les œufs en rouge ou, le plus souvent, les ornent de plusieurs couleurs, de motifs floraux ou religieux, en faisant appel le plus souvent à tout leur talent pour bien les orner. C'est leur invention et leur imagination qui décident du choix des motifs décoratifs des œufs. Elles préparent aussi le "cozonac" (sorte de brioche, mais beaucoup meilleure!) et aussi la "pasca", qui est un gâteaux spécial pour les Pâques (mélange de cozonac et de fromage de vache), et qui doit avoir une croix tressée dans la pâte. Les autres plats traditionnels, comme le "bors"(le potage aigre), les "sarmale", le rôti d'agneau, ou le "drob" (plat d'abats d'agneau mélangés à l'oignon vert et au fenouil) ne manquent pas au déjeuner de fête du dimanche de Pâques, qui devrait réunir autour de la table tous les membres d'une famille.

L'arrosage
Au premier jour de Pâques, dans de nombreuses localités de la Transylvanie les jeunes hommes rendent visite à toutes les filles qui ne sont pas mariées et les arrosent avec de l'eau ou avec du parfum. A la campagne la malice des garçons les pousse jusqu'à verser un seau d'eau sur la tête des filles malchanceuses qui se promènent dans les rues! Dans les villes on préfère quand même le parfum, et, en en arrosant les filles, les garçons prononcent une sorte de poésie ou ils disent qu'ils sont venus arroser la fleur de la famille visitée pour qu'elle pousse belle et grande!

miercuri, 13 aprilie 2011

¡ España !

Près de 80 oeuvres, de Goya à Matisse, Brayer ou Picasso, issues des collections du musée des beaux-arts, évoquent l’art des 19e et 20e siècles et ce pays si proche et si riche aux multiples attaches avec Bordeaux.
L’Espagne des 19 et 20e siècles est présente au musée des beaux-arts de Bordeaux à travers les oeuvres d’artistes espagnols qui pour nombre d’entre eux sont venus en France, temporairement ou s’y établissant, mais aussi d’artistes français attirés par la péninsule.
Bordeaux fut de tout temps une terre d’accueil pour les Espagnols, particulièrement au 19e siècle pour ceux qui, comme Goya, fuirent la terreur instaurée par Ferdinand VII et le Tribunal de la Sainte Inquisition, et tous ceux chassés par la pauvreté, en quête de travail.
L’attention de Bordeaux pour Goya (1746-1828) est marquée dans les collections du musée par quatre planches lithographiques des "Taureaux de Bordeaux" dont la spectaculaire épreuve unique. Moins connue, la série de dix eaux-fortes, acquise en 1978, témoigne de son étude de l’oeuvre de Vélasquez, accompagnée de la célèbre planche "Le Garrotté", prémonitoire des planches des "Désastres de la guerre"…
Dès la seconde moitié du 19e siècle, les artistes espagnols sont de plus en plus nombreux à séjourner à Paris. Il en est ainsi pour le jeune Valencien Bernardo Ferrandiz (1835-1890). Son "Tribunal des eaux de Valence en 1800" acheté par l’Etat français en 1864, l’année de sa création, est le type même du témoignage de coutumes contribuant à définir une entité régionale, sur un mode réaliste mâtiné des accents d’une peinture claire.
 
Au début du 20e siècle, ces jeunes artistes vont intégrer ce qui va devenir l’Ecole de Paris qui, de Montmartre à Montparnasse, attirait à elle les esprits les plus ouverts aux avant-gardes. De la même génération que Picasso, le sculpteur Pablo Gargallo découpe des plaques de cuivre et le fer pour une sculpture aux formes évidées et expressives. Sa "Danseuse" de 1925, dans la tension et la souplesse, est l’expression même de la virevolte de sa figure.
Les artistes français des 19e et 20e siècles, sont nombreux à s’être inspirés de l’Espagne, plus même qu’inspirés, s’être pétris de cette terre qui exaltait leur propre condition d’artiste. Le 19e siècle, de Delacroix, Victor Hugo, Alfred de Musset ou Théophile Gautier, s’en éprend, dans une vision romantique alliant le goût du fantastique à celui du pittoresque. 
Pour des artistes plus proches de notre époque, l’Espagne offre une source inépuisable de motifs. "Calèche à Séville" (1955) de Yves Brayer (1907-1990), résume sa vision d’une Espagne non pas confite en ses dévotions mais conservant ses coutumes comme un défi a la "mala suerte", au mauvais sort.
En 1921, Matisse (1869-1954) nous donne, une fine évocation de l’Espagne mauresque à travers le portrait et le décor entourant sa "Jeune Espagnole" qu’il présente comme une petite infante costumée dans les blancs légers de Goya.

Author : Françoise Garcia

Exposition présentée en remplacement de l’exposition "Diego Rivera, de Mexico au Paris des cubistes" qui était prévue de mars à juin 2011.