Normandia - insula Mont Saint Michel simbolul Normandiei

Nu as fi crezut ca o sa ajung la abatia Saint Michel vreodata. Nu ca nu imi doream, dar, parca era mult prea departe de orice. Abatia este loc de pelerinaj de mai bine de 1000 de ani. Parcarea se afla destul de departe acum de manastire, insa totul e bine organizat. Privelistea face toti banii. Ajunsi la manastire, locul e mic si ticsit de vizitatori, iti da impresia ca esti in Paris si nu intr-un loc de rugaciune. Istoria ei este destul de fascinanta - in secolul al 8 lea aici era doar o simpla stanca in mare, un munte funerar celtic acoperit de paduri. Conform legendei in anul 708 « Aubert » episcop de Avranche a avut o viziune in care « Arhangherul Mihai » il indemna sa construiasca o capela pe aceasta stanca, accesibila numai la reflux. Vizitarea abatie este de asemenea o calatorie in timp. « Porte de l’Avancee » este singura bresa in apararea manastirei si deschide drumul spre strada « Grande rue » marginita de case din secolele 15-16, care urca vertiginos pana la treptele abatiei « Grand Degre ».

 Pe curand!

Bretania - Saint Malo fortareata-port

Saint Malo m-a fascinat pur si simplu. Un alt loc unde mi-ar placea sa-mi petrec batranetile. Nu trebuie decat sa te plimbi hai-hui pe strazile inguste ale vechii cetati aparate de ziduri si reunite in jurul catedralei «St Vincent » din secolul 12. Totul are o logica impresionanta. Catedrala este marginita de casele inalte ale proprietarilor de corabii din secolele 17-18. Toate sunt autentice desi au fost construite rapid dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. « Place Chateaubriand » e plina de cafenele, case si vile din piatra. Aici se afla si « Maison de la Duchesse Anne » cu foisoarele sale. Plimbarea in jurul zidurilor ofera vederi placute ale marii, asupra portului unde se afla ambarcatiuni specifice unui port de « plaisir » dar si asupra citadelei. In timpul mareei poti merge pe una din cele 3 plaje de la poalele zidurilor dar si pana la insula « Grand-Be ».

 Pe curand!

Bretania -Oceanopolis

Singurul loc care mi-a placut cu adevarat in Brest, a fost Oceanopolis, o multitudine de acvarii unice in Europa. Peste 10000 de animale marine si 1000 de specii diferite sunt prezentate in cele 3 pavilioane tematice: polar, temperat si tropical. Putem face un tur al oceanelor din intreaga lume. In pavilionul polar descoperim cea mai vasta selectie de pinguini din Europa; in cel tropical facem un tur al oceanelor calde, cu specii de rechini din Oceanul Pacific si Oceanul Indian; si bineinteles sunt prezente specii de pesti, alge si crustacee specifice Bretaniei, intr-o perfecta armonie. Oceanopolis-ul nu are numai cele 3 pavilioane ci si filme animate, restaurante, magazine dar si un mic pavilion de biodiversitate. Brestul este legat inevitabil de mare,deci « Oceanopolis » nu putea fi facut decat la Brest.

 Pe curand!

Bretania - Brest

Dupa o trezire ceva mai grea si dupa un mic dejun copios care a inclus desigur si clatite, am pornit spre unul din cele mai mari porturi navale din Franta. Insa Brest m-a cam dezamagit. Ma asteptam la cu totul altceva, un pic de influenta celtica, un pic de istorie. Din pacate in al doilea razboi mondial a suferit distrugeri masive. Singurul loc unde mai poti interactiona cu istoria este ruina castelului din secolul 11, acum « Musee national de la Marine ». Langa muzeu te poti plimba in « Jardin de l’Academie de Marine ». Fata in fata cu muzeul maritim, se mai afla: o alta gradina - « Jardin des Explorateurs » ; « Maison de la Fontaine » (una din cele mai vechi vestigii din oras datand din secolul 17) si « Tour Tanguy » (simbolul orasului, in care sunt expuse opere ale pictorului bretan Jim E. Sevellec). Dupa port ne-am indreptat spre centrul orasului si am dat de turnul roz, un monument american construit in anul 1927 care comemoreaza ajutorul american pe care l-a dat Franta in timpul primului razboi mondial. Dincolo de istorie, chouchen si clatite, orasul dupa ora 21 pare pustiu si lipsit de viata, animat doar de petrecaretii ametiti de berea si whiskey-ul local.

 

 

 Pe curand!